Sectorul de creştere a porcului în România nu trece prin cele mai bune perioade ale sale, iar această situaţie se tot prelungeşte de câţiva ani. De departe, cea mai mare problemă cu care se confruntă crescătorii este lipsa scoafelor, în condiţiile în care în ţara noastră în momentul de faţă nu mai există decât undeva la 20 de astfel de maternităţi, iar acestea asigură în general ncesarul pentru unităţie proprii de îngrăşare, potrivit datelor din piaţă.
În lipsa ofertei interne, România a ajuns anul trecut să importe circa 1,8 milioane de purcei, după cum susţine Ioan Ladoşi, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR). Ori dacă ne gândim la preţurile actuale, aproximativ 80 de euro pe cap de purcel (presiunea pe piaţa internaţională este tot mai mare), faţă de o medie de 60 de euro, anul trecut, este clar cu ce costuri suplimentare s-au trezit pe cap crescătorii.
VEZI: Glosa rămâne cel mai popular soi de grâu autohton, fiind cultivat pe 35% din suprafeţe
Nici măcar creşterea preţului la carnea de porc, de aproximativ 30%, înregistrată de la începutul anului până în prezent, nu este de natură săi satisfacă pe crescători, aceasta compensând practic costurile mai mari cu procurarea purceilor, ca să nu mai vorbim de pierderile din anii trecuţi. Ministrul Agriculturii Petre Daea a promis la conferinţa LAPAR că are în vedere acest sector şi de ce nu, un sprijin financiar pentru înfiinţarea de ferme de reproducţie. Să vedem şi dacă se va ţine de promisiune. Cât despre „Programul carne de porc din fermele romanesti”, se pare că el este blocat pe undeva.
Oricum, trebuie să primească girul autorităţilor de la Bruxelles. Ajutorul ar urma să se acorde, prin bugetul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, producătorilor de carne de porc, persoanelor juridice sau persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, şi se va implementa după primirea deciziei Comisiei Europene de acordare a ajutorului de stat. Pentru a obţine aceşti bani, producătorii trebuie să livreze către abatoare autorizate, în care se face clasificarea carcaselor de către clasificatori autorizaţi, minimum 600 şi maximum 100.000 de capete de porci graşi anual/beneficiar, indiferent de numărul exploataţiilor acestuia.
