Directorul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), Adrian‑Ionuț Chesnoiu, a oferit un bilanț remarcabil: aproximativ 40 de miliarde de euro au fost atrase în agricultură de la anul 2000 până în prezent. Aceste fonduri, majoritar europene, au permis modernizarea fermelor, îmbunătățirea infrastructurii rurale și mecanizarea activităților agricole. Chesnoiu subliniază că nu este vorba doar de investiții punctuale, ci de o transformare structurală, un sprijin real pentru fermierii români.
Cu toate acestea, directorul AFIR avertizează că absorbția fondurilor nu este o garanție a succesului.
Vezi și Ministrul Daea a ajuns la DNA să spună adevărul: Tot timpul!
„Avem un program de guvernare și trebuie să îl aplicăm, dar avem pachete peste pachete, că toată România e un pachet”, a declarat el în cadrul lansării „Cărții Albe a Agriculturii din România”. Această exprimare reflectă o frustrare față de complexitatea legislației și a birocrației care pot întârzia transformarea pledoariilor politice în acțiuni concrete pe teren.
Chesnoiu merge mai departe și apără dreptul fermierilor la fiecare banut al fondurilor europene alocate. El afirmă că agricultorii români „merită fiecare bănuț” și că misiunea AFIR este să asigure transparență și eficiență în alocarea resurselor. Potrivit sa, banii nu trebuie văzuți doar ca subvenții, ci ca investiții pe termen lung în viabilitatea economiilor rurale, în infrastructură și în competitivitatea agricolă.
În discursul său, Chesnoiu creează o imagine nuanțată: pe de o parte, se laudă cu realizările – 40 miliarde euro absorbiți, investiții în irigații secundare, ferme mai tehnologizate; pe de altă parte, recunoaște că drumul de la finanțare la impact real este dificil, presărat de obstacole administrative și de reglementări care pot încetini implementarea proiectelor în teren.
Pentru România rurală, aceste declarații au o semnificație strategică. Dacă resursele semnificative pot fi valorificate eficient, fermierii pot deveni vectori de dezvoltare economică și socială, iar fondurile europene pot contribui la consolidarea unei agriculturi competitive și durabile. Dar pentru ca acest scenariu să se materializeze, este nevoie de un angajament ferm din partea instituțiilor – AFIR, Guvern și autoritățile locale – să depășească birocrația și să livreze proiecte viabile.
Mesajul lui Chesnoiu este un apel la responsabilitate: resursele există, dar viitorul agriculturii nu este garantat automat. Este nevoie de o gestionare strategica, de consultare cu fermierii, iar fiecare euro trebuie investit nu doar eficient, ci în mod echitabil. Doar astfel va putea România să transforme potențialul rural într-un motor real de creștere economică.
