Comisia Europeană a obținut sprijinul Italiei pentru acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur(Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay), un pas important în direcția semnării unuia dintre cele mai controversate acorduri comerciale negociate de UE în ultimele decenii. Decizia vine după ce Bruxelles-ul a promis un pachet financiar consistent destinat fermierilor europeni, menit să atenueze impactul importurilor agricole din America de Sud.
Deși discuțiile sunt purtate la nivel european, efectele acordului vor fi resimțite direct și în agricultura românească, în special în sectoarele sensibile la concurența externă.
Importuri mai mari, presiune pe prețuri
Pentru fermierii români, una dintre principalele temeri legate de acordul UE–Mercosur este creșterea importurilor de produse agricole obținute la costuri mai mici, în special carne de vită, carne de pasăre, zahăr și soia.
România, unde o mare parte din ferme sunt mici și medii, cu marje de profit reduse, ar putea resimți presiuni suplimentare asupra prețurilor de vânzare. În lipsa unor mecanisme eficiente de protecție, producătorii locali riscă să concureze cu produse provenite din state care nu aplică aceleași standarde stricte de mediu și bunăstare a animalelor ca în UE.
Diferențe de standarde și costuri de producție
Un punct sensibil pentru agricultorii români îl reprezintă diferențele de reglementare. Fermierii din UE sunt obligați să respecte norme stricte privind pesticidele, trasabilitatea, protecția mediului și bunăstarea animalelor, ceea ce se reflectă direct în costurile de producție.
Clubul Fermierilor Români solicită respingerea acordului comercial UE–MERCOSUR
În schimb, statele Mercosur pot produce la costuri mai mici, iar acest dezechilibru riscă să afecteze competitivitatea produselor românești, în special în zonele deja vulnerabile economic.
Promisiunea sprijinului financiar european
Pentru a depăși opoziția statelor membre, Comisia Europeană a propus un pachet de sprijin financiar estimat la aproximativ 45 de miliarde de euro, destinat fermierilor din UE. Fondurile ar urma să fie direcționate către măsuri de compensare și adaptare, inclusiv prin Politica Agricolă Comună.
Rămâne însă neclar cât din acest sprijin va ajunge efectiv la fermierii români, în ce condiții și în ce ritm. Experiența precedentelor crize agricole arată că accesarea fondurilor europene este adesea dificilă pentru fermele mici, care nu dispun de resurse administrative suficiente.
Ce sectoare din România ar putea fi afectate
Cele mai expuse sectoare din agricultura românească sunt:
creșterea bovinelor, unde România concurează deja cu importuri ieftine;
zootehnia, în special fermele care vând pe piața internă;
culturile proteice, precum soia, unde importurile pot afecta prețurile locale.
În același timp, există voci care susțin că anumite produse românești ar putea beneficia de acces mai larg pe piețele sud-americane, însă aceste oportunități rămân, deocamdată, teoretice pentru majoritatea fermierilor.
Poziția României, încă neclară
Până în acest moment, autoritățile române nu au prezentat public o analiză detaliată a impactului acordului UE–Mercosur asupra agriculturii naționale. În lipsa unei poziții ferme, fermierii și organizațiile profesionale solicită transparență și garanții concrete înainte de semnarea acordului.
Pentru agricultura românească, miza nu este doar comercială, ci și una de supraviețuire economică într-un context deja marcat de creșterea costurilor, schimbări climatice și volatilitate pe piețele internaționale.
Posibile beneficii pentru consumatori
Susținătorii acordului UE–Mercosur invocă și potențiale beneficii pentru consumatori, în special sub forma unei diversificări a ofertei și, teoretic, a unor prețuri mai competitive pentru anumite produse alimentare. Creșterea importurilor ar putea conduce la o presiune descendentă asupra prețurilor, mai ales în segmente precum carnea de vită sau produsele procesate. Totuși, aceste efecte nu sunt garantate și depind de mai mulți factori, inclusiv de capacitatea pieței de a absorbi noile volume, de costurile logistice și de menținerea standardelor europene privind siguranța alimentară. În plus, eventualele câștiguri pe termen scurt pentru consumatori ar putea fi contrabalansate, pe termen mediu și lung, de dificultățile întâmpinate de producătorii locali, dacă aceștia pierd competitivitate sau ies de pe piață.
