Pentru șoferii obișnuiți cu mașinile pe benzină sau motorină, cifrele din fișele tehnice ale mașinilor electrice pot părea, la început, abstracte. Litri, cai putere, consum la sută – toate sunt repere intuitive.
În schimb, la electrice apar kilowați-oră, kilowați și puteri de încărcare, noțiuni care nu spun mare lucru fără un minim de context.
Lucrurile devin însă mult mai simple dacă punem cele două lumi față în față și folosim analogii directe.
Capacitatea bateriei (kWh) este echivalentul rezervorului de combustibil
La o mașină clasică, un rezervor de 50 de litri îți spune imediat cât de mult poți merge până la următoarea oprire. La o mașină electrică, rolul rezervorului este preluat de baterie, iar unitatea de măsură nu mai este litrul, ci kilowatt-oră (kWh).
Capacitatea bateriei arată câtă energie poate stoca mașina. O baterie de 60 kWh înseamnă, practic, că mașina are la dispoziție 60 de unități de energie electrică utilizabilă.
Ca densitate energetică pură, acești 60 kWh ar corespunde aproximativ la 6–7 litri de benzină. Diferența majoră apare însă la eficiență: un motor electric transformă peste 90% din energie în mișcare, în timp ce un motor termic pierde mare parte din energie sub formă de căldură. Rezultatul este că o baterie de 60 kWh poate asigura, în condiții normale, o autonomie de 350–400 km.
Vezi și Mitsubishi Outlander la 30 de mii de km
Regula de bază este simplă: mai mulți kWh înseamnă un „rezervor” mai mare și, implicit, autonomie mai mare.
Puterea motorului (kW) înseamnă tot cai putere, doar că exprimați diferit
La capitolul putere, diferența este mai degrabă una de limbaj decât de fond. Dacă la mașinile clasice vorbim de cai putere (CP), la cele electrice puterea este exprimată în kilowați (kW).
Conversia este directă:
1 kW ≈ 1,36 CP
Astfel, un motor electric de 150 kW are aproximativ 204 cai putere. Diferența reală nu stă în cifră, ci în modul în care această putere este livrată. Motoarele electrice oferă cuplul maxim instantaneu, de la prima apăsare a pedalei, fără a mai aștepta creșterea turației.
De aici și senzația cunoscută de „plecare brutală” de pe loc: 200 CP electrici se simt, la accelerare, mult mai intens decât 200 CP termici.
Consumul unei mașini electrice se măsoară în kWh la 100 km
Așa cum un șofer de benzină este atent la „litri la sută”, un șofer de electrică urmărește consumul exprimat în kWh/100 km. Această valoare indică câtă energie consumă mașina pentru a parcurge 100 de kilometri.
În linii mari, consumurile se împart astfel:
consum redus: 12–15 kWh/100 km (echivalentul aproximativ a 1,5–2 litri/100 km);
consum mediu: 18–20 kWh/100 km;
consum ridicat: peste 25 kWh/100 km, specific vehiculelor mari sau rulajului constant la viteze mari.
La fel ca la motoarele clasice, stilul de condus, viteza și condițiile de drum influențează semnificativ consumul.
Puterea de încărcare este „debitul pompei” în lumea electrică
Un element complet nou față de mașinile clasice este viteza de realimentare, exprimată prin puterea de încărcare, măsurată tot în kilowați.
Încărcarea lentă, de tip AC, poate fi comparată cu alimentarea cu o pipetă: comodă acasă, dar care durează mai multe ore. Încărcarea rapidă, de tip DC, funcționează ca o pompă de mare debit: cu cât stația are o putere mai mare, cu atât bateria se încarcă mai repede.
Vezi și Secetă, calamitate, dar ploaia este îndepărtată cu rachetele antigrindină în Prahova. De ce?
Este important de înțeles că nu doar stația contează, ci și capacitatea mașinii de a accepta o anumită putere de încărcare.
Termeni diferiți, logică similară
Privite în ansamblu, mașinile electrice nu sunt atât de diferite pe cât par la prima vedere. Rezervorul devine baterie, litrii devin kWh, iar caii putere se transformă în kilowați. Logica rămâne însă aceeași: câtă energie ai, cât de repede o consumi și cât de repede o poți „reumple”.
Odată înțelese aceste repere, specificațiile unei mașini electrice devin la fel de intuitive ca cele ale unei mașini clasice.
