Grâul, denumit științific Triticum aestivum, este cea mai cultivată plantă din lume, iar România este una dintre cele mai importante țări europene producătoare de grâu.
Grâul este o cultură importantă și profitabilă, însă există numeroase boli și dăunători care pot influența negativ cultura acestei cereale. Află care sunt principalele probleme întâlnite în culturile de grâu, dar și cum le poți combate.
Piticirea galbenă a orzului
Este o viroză care atacă agresiv cultura de grâu. Plantele atacate de piticirea galbenă a orzului au o culoare mai închisă, după care îngălbenesc. Viroza atacă plantele și în faza de plantulă și produce o piticire severă, precum și lipsa înspicării. Atunci când sunt afectate în faza de înfrățire, plantele înfrățesc mai puțin, iar vârfurile și nervurile frunzelor sunt îngălbenite. Deși plantele atacate formează spice, ele au un număr mare de spiculețe sterile. Acest virus este transmis de afide.
Pentru a preveni și combate această boală, se recomandă distrugerea buruienilor din cultură, efectuarea lucrărilor specifice solului, semănatul în epoca optimă, aplicarea insecticidelor pentru combaterea afidelor, precum și cultivarea soiurilor rezistente.
Mozaicul dungat al grâului
Primele simptome ale acestei boli apar la câteva săptămâni după răsărire și se observă sub forma unor dungi verde-deschis sau gălbui pe frunze, amplasate în paralel cu nervurile. Simptomele bolii sunt mascate toamna, când scad temperaturile, și reapar primăvara. În cazul unui atac puternic, frunzele bazale devin galbene, iar cele din vârf au aspect mozaicat. Plantele infectate cu mozaicul dungat al grâului stagnează din creștere și formează spice slab dezvoltate. Boala este transmisă de acarieni.
Pentru a preveni și a combate această boală, se recomandă distrugerea buruienilor din cultura grâului, efectuarea lucrărilor agrotehnice specifice, semănatul în epoca optimă, aplicarea insecticidelor împotriva acarienilor, precum și cultivarea soiurilor rezistente.
Făinarea
Făinarea apare primăvara, sub forma unor pete albe, pâsloase, pe frunzele bazale și pe tulpini. Petele devin prăfoase și pe ele apar formațiuni circulare, care sunt fructificațiile ciupercii. Atacul făinării se poate extinde repede și poate afecta și spicele. Țesuturile atacate de făinare se îngălbenesc și se usucă, frunzele se usucă prematur, spicele nu se dezvoltă normal, iar planta produce boabe șiștave. Ciuperca iernează pe resturile vegetale de la suprafața solului, iar vremea umedă din toamnă poate determina apariția unor infecții de făinare de toamnă. Apariția făinării este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Pentru a preveni și a combate făinarea, se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, fertilizarea echilibrată, cultivarea soiurilor rezistente și aplicarea a 1-2 tratamente în fenofaza de împăiat sau înspicat, utilizând fungicide specifice.
Fuzarioza
Fuzarioza apare în anii cu veri calde și secetoase și se manifestă încă din faza de plantulă, prin apariția unor pete brune pe tulpinile plantelor. În urma atacului, tulpinile putrezesc. Când atacul ciupercii are loc în faza de înfrățire, plantele prezintă brunificări și la baza tulpinilor, iar în urma atacului plantele rămân mici și formează spice slab dezvoltate, de culoare brună. Cel mai grav atac se manifestă în faza de înspicare, când apar albirea și înroșirea spicelor. La baza spiculețelor albite se dezvoltă un mucegai roz sau pernițe portocalii, care sunt de fapt fructificațiile ciupercii. În urma atacului fuzariozei, boabele sunt șiștave și își pierd facultatea germinativă. Boala se transmite în timpul vegetației prin sporii și miceliul ciupercii, iar de la an la an se răspândește prin semințele infectate.
Pentru a preveni și combate fuzarioza, se recomandă fertilizarea echilibrată, evitarea monoculturii sau rotației grâu-porumb, cultivarea soiurilor rezistente, tratarea semințelor înainte de semănat, precum și tratamentele aplicate în faza de burduf, utilizând fungicide specifice.
Înnegrirea cerealelor
Boala atacă toate organele aeriene ale plantei, însă cu precădere atacă spicele. Pe semințe și pe elementele spicului apar grupări de miceliu negru. Boabele atacate sunt șiștave, iar făina obținută din acestea este de calitate slabă.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă distrugerea buruienilor, arătura corespunzătoare, evitarea terenurilor umede, respectarea densității optime și fertilizarea echilibrată. De asemenea, dacă o solă este atacată de această boală, se recomandă ca grâul și alte cereale să revină pe terenul respectiv după cel puțin trei ani.
Rugina brună a grâului
Boala apare primăvara devreme și se manifestă prin formarea unor formațiuni ovale, eliptice sau circulare, ruginii, care poartă denumirea de uredopustule. După un timp, apar pe fața inferioară teleutopustule ovale, negre și acoperite de epiderma frunzei. După ruperea epidermei, formațiunile devin prăfoase, frunzele se îngălbenesc și se usucă.
Pentru a preveni și a combate această boală se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și efectuarea tratamentelor utilizând fungicide specifice.
Rugina neagră a grâului
Boala se manifestă prin apariția formațiunilor denumite pustule pe toate organele aeriene ale grâului, în special pe tulpină. De aceea, boala mai poartă și denumirea de rugina paiului. Spre deosebire de rugina galbenă și de rugina brună, rugina neagră a grâului începe atacul din partea superioară a plantei.
Pentru prevenirea și combaterea bolii se recomandă cultivarea soiurilor rezistente, semănatul în epoca optimă, fertilizarea echilibrată și utilizarea produselor care combat rugina brună și galbenă.
Septorioza
Principalele simptome ale septoriozei se manifestă pe frunze. Primele simptome apar pe vârfurile frunzelor, sub forma unor pete gălbui care devin cenușii în timp. Pe măsură ce boala evoluează, în mijlocul petelor apar formațiuni punctiforme negricioase, care sunt fructificațiile ciupercii. Frunzele atacate de septorioză se usucă prematur, iar plantele care sunt atacate de această boală nu se mai dezvoltă normal. Ciuperca se transmite prin spori în timpul vegetației, iar în timpul iernii, aceasta iernează pe resturile vegetale afectate. Boala este favorizată de fertilizarea excesivă cu azot, monocultură sau de densitatea mare la semănat.
Pentru prevenirea și combaterea acestei boli se recomandă îngroparea resturilor vegetale prin arătură, distrugerea buruienilor, rotația corectă a culturilor, asigurarea densității optime a plantelor, precum și aplicarea tratamentelor cu fungicide specifice.
Sursa: plantmaster.ro
