Rafturile supermarketurilor sunt pline de produse etichetate drept „gem”, „magiun”, „pastă de fructe” sau „specialitate de prune”. Diferențele dintre ele nu sunt doar de denumire, ci mai ales de conținut, procesare și valoare nutrițională. Eticheta rămâne singurul instrument real prin care consumatorul poate înțelege ce cumpără.
1. Lista ingredientelor spune tot
Primul lucru care trebuie citit este lista ingredientelor, nu denumirea de pe față.
Magiun autentic: un singur ingredient – fructul (de regulă prune).
Gem: fruct + zahăr (sau sirop de glucoză/fructoză).
- Publicitate -Produse „inspirate”: pot conține piure de fructe, zahăr, apă, agenți de îngroșare, arome.
Ordinea ingredientelor contează: ele sunt listate descrescător, în funcție de cantitate. Dacă zahărul apare primul sau al doilea, produsul este mai degrabă un desert decât o conservă de fructe.
2. Atenție la zahăr și îndulcitori „alternativi”
Pe etichetă pot apărea mai multe forme de zahăr, nu doar cel clasic:
zahăr
- Publicitate -sirop de glucoză
sirop de fructoză
concentrat de suc de mere (folosit frecvent ca îndulcitor mascat)
Un magiun veritabil nu conține niciuna dintre aceste forme. Dulceața naturală provine exclusiv din fructul concentrat prin fierbere lentă.
Vezi și Top 5 magiunuri românești pe care merită să le pui pe masă – Barometru 2026 Publicațiile MediaTeca
3. Procentul de fruct: un indicator-cheie
Legea obligă producătorii să menționeze cantitatea de fruct folosită la 100 g produs finit.
Magiunurile bune depășesc adesea 120–140 g de fruct/100 g produs.
Gemurile obișnuite pot coborî la 40–50 g fruct/100 g produs.
Un procent mic de fruct indică un produs diluat, cu adaos semnificativ de zahăr sau apă.
4. Aditivi și agenți de îngroșare
Pe etichete pot apărea:
pectină (E440)
acid citric (E330)
sorbat de potasiu (E202)
benzoat de sodiu (E211)
Acestea nu sunt neapărat periculoase, dar nu ar trebui să existe într-un magiun tradițional. Prezența lor indică un produs accelerat industrial, nu unul obținut prin fierbere lentă.
5. Denumirile înșelătoare
Termeni precum:
„tradițional”
„ca la bunica”
„rețetă veche”
„natural”
nu au valoare legală în sine. Singurele mențiuni cu greutate reală sunt:
lista ingredientelor
procentul de fruct
eventual certificări (IGP, bio etc.)
Ambalajul și povestea de pe etichetă nu înlocuiesc conținutul.
6. Magiun vs. gem: diferența esențială
Diferența nu este una de gust, ci de proces și scop:
Magiunul este o metodă de conservare a fructului.
Gemul este un produs dulce, cu rol predominant de desert.
Confuzia dintre ele este frecvent exploatată comercial, mai ales când produsele sunt plasate în aceeași categorie pe raft.
Ce rămâne de reținut
Un consumator informat:
citește eticheta, nu reclama;
verifică ingredientele și procentul de fruct;
înțelege că prețul mai mare reflectă adesea timpul și materia primă, nu brandul.
Într-o piață în care „natural” a devenit un slogan, eticheta rămâne singurul criteriu obiectiv.
