Clienții din România continuă să plătească pentru lapte sume considerabil mai mari în supermarketuri față de prețul de achiziție de la poarta fermei. Diferența dintre cât încasează fermierul și cât achită consumatorul final scoate la iveală vulnerabilitățile lanțului agroalimentar și presiunea tot mai mare asupra producătorilor.
De la 1 leu la 10 lei pe litru: cum se dublează și chiar triplează prețul laptelui de la fermă la raft
Potrivit declarațiilor făcute de Ionuț Lupu, director executiv al Holstein Ro, prețul laptelui la poarta fermei variază semnificativ în funcție de dimensiunea exploatației și de volumele livrate. Micii producători, care livrează cantități reduse, primesc în prezent între 1 leu și 1,4–1,5 lei pe litru. În schimb, fermele mari și cooperativele, care pot negocia volume mai consistente, ajung la 1,6–2,2 lei/litru, iar în unele cazuri chiar la 2,3 lei/litru.
„În cazul producătorilor care au cantități foarte mici de lapte, prețul pleacă de la 1 leu/litru și merge până la 1,4–1,5 lei/litru. În cazul fermelor mari și al cooperativelor care colectează un volum mai mare de lapte, vorbim de 1,6 lei/litru până la 2,2–2,3 lei/litru, mai ales acolo unde încă există contracte în derulare”, a explicat Ionuț Lupu în cadrul emisiunii „Agricultura la Raport” difuzată de Agro TV.
Contractele urmează să fie renegociate în lunile martie-aprilie, iar fermierii speră ca trendul pozitiv din ultimele săptămâni să se mențină, astfel încât noile prețuri să reflecte mai corect costurile reale de producție.
La raft, însă, realitatea este cu totul diferită. Laptele ajunge în supermarketuri la prețuri cuprinse, în general, între 6 și 10 lei pe litru, în funcție de brand, procesare și origine. Diferența de până la patru-cinci ori între prețul de la poarta fermei și cel plătit de consumator este justificată prin costurile de colectare, procesare, ambalare, transport, energie, taxe și adaosuri comerciale. Cu toate acestea, fermierii atrag atenția că marja lor rămâne cea mai mică din întregul lanț.
Pentru mulți crescători de vaci de lapte, actualele prețuri abia acoperă costurile de producție, în contextul în care furajele, energia și forța de muncă s-au scumpit considerabil în ultimii ani. Fără contracte stabile și fără o corelare mai echitabilă între prețul materiei prime și cel de la raft, presiunea asupra fermelor riscă să se accentueze.
În paralel, apar și investiții importante în sector. Compania DN Agrar, cu acționariat din Olanda, pregătește o nouă investiție de 3,5 milioane de euro, finanțată printr-o facilitate de credit acordată de Exim Banca Românească pe o perioadă de 120 de luni. CEO-ul Peter de Boer a anunțat că, în cadrul Strategiei de Dezvoltare 2025–2030, compania își propune să atingă o producție anuală de 150 de milioane de litri de lapte, cu potențial de extindere până la 200 de milioane de litri, prin creșterea operațională și optimizarea lanțului valoric.
Pe de altă parte, nu toate companiile din domeniu reușesc să reziste. Producătorul de lapte și brânză Lactate Natura, controlat de Infinity Capital (fostul SIF Oltenia), intră în lichidare după ani de declin. Compania, lansată în 1991 prin preluarea patrimoniului fostei Întreprinderi de Industrializare a Laptelui Dâmbovița, a suspendat producția la începutul anului 2023 pentru o perioadă de trei ani. În 2024 nu a raportat nicio cifră de afaceri și a înregistrat o pierdere de 3,2 milioane lei, în creștere față de anul precedent. Ultimul an profitabil fusese 2013, iar veniturile au scăzut constant începând cu 2020.
Diferența uriașă de preț la lapte între poarta fermei și raftul magazinului rămâne una dintre cele mai sensibile teme din sectorul agroalimentar românesc. În lipsa unor mecanisme care să echilibreze mai bine raportul dintre fermieri, procesatori și retaileri, consumatorii vor continua să plătească prețuri ridicate, în timp ce producătorii se vor confrunta cu marje tot mai mici și cu riscuri crescute pentru sustenabilitatea afacerilor lor.
Sursa: profit.ro
