Aplicarea prevederilor noii Legi a Supermarketurilor – Legea 150/2016 pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, intrată în vigoare la data de 18.07.2016, este departe de ceea ce s-a dorit a fi.
În loc să limpezească relațiile dintre retaileri și furnizori, noua lege mai mult încurcă. Toată lumea este nemulțumită, iar acuzele vin și dintr-o parte și dintr-alta.
PRO AGRO le reproșează marilor rețele de magazine faptul că nu au respectat niciuna dintre noile prevederi, începând chiar cu termenul de plată. Furnizorii sunt în continuare nemulțumiți, ba chiar se plâng că pierd bani, iar în opinia lor, singurii care au de câștigat sunt în continuare retailerii. Cât despre aceștia, probabil că sunt prea ocupați să răspundă întrebărilor presei, motivul fiind oarecare ’’probleme personale’’.
„Termenul de maxim 7 zile pentru plata produselor alimentare proaspete a generat noi costuri în sarcina producătorilor, de aproximativ 1% din valoarea bunurilor vândute, cu alte cuvinte marile magazine pot respecta reducerea termenului de plată doar daca producătorii suportă acest impact financiar”, se arată într-un comunicat al PRO AGRO.
Furnizor: Cost dublu pentru finanțarea celor 30 de zile
Poziția asociației este suținută și de furnizorii din piață care lucrează cu marile rețele. Aceștia declară că mare lucru nu s-a schimbat, din moment ce tot ei plătesc costurile.
„Termenul de plată era de 60 de zile (în cele mai bune cazuri 45 de zile) la care plăteau hypermarketurile, până în 18 iulie. Acum este de 30 de zile și ei spun că pierd bani, că finanțează pe producători sau pe furnizorii lor. Costul finanțării lor este de 1% pe lună (aferent la 12 % pe an), inadmisibil pentru că nici un frigider nu-l mai iei de la Altex cu o dobândă așa mare. Eu iau bani de la bancă cu maximum 4,5%, deci un hipermarket, la cifra lui de afaceri, sigur se împrumută cu jumătate. Daca vrei să lucrezi cu ei, plătești un cost dublu pentru finanțarea celor 30 de zile pe care legea 321 ar fi trebuit să le aducă în favoarea producătorului sau a furnizorului de produse. Oricum, pentru consumator nu se schimbă nimic ”, spune un furnizor român al lanțurilor de magazine.
Până la data publicării acestui articol, solicitarea Agroteca.ro adresată conducerii Asociației Marilor Rețele din România cu privire la problemele semnalate de furnzorii români nu a primit niciun răspuns. Probabil, nici nu va veni vreodată.
Fără taxe și servicii, dar cu discount
O a doua mare ocolire a Legii 321 este politica marilor magazine de a impune furnizorilor acordarea unor discount-uri, după cum susțin furnizorii.
„Hipermarketurile nu mai au voie să factureze taxe și servicii, deci te obligă pe tine, furnizor de bunuri să dai un discount în valoare egală cu valoarea taxelor și serviciilor pe care magazinul ți le factura înainte de intrarea în vigoare a Legii 321. Acum legea face ca producătorul sau furnizorul de produse către lanțuri să piardă bani, față de momenul de dinainte de Legea 321. În prezent, rețelele câștigă mai mult ca înainte. Legea deci defavorizeză furnizorii. Acest lucru se poate controla ușor de către stat și organele competente, dat fiind că noi toți trebuie sa resemnăm contractele”, a mai declarat furnizorul român.
El susține că alta ar fi fost situația dacă retailerii străini ar fi primit mult mai greu autorizații de deschidere de noi unități, iar comerțul românesc ar fi făcut concurență lanțurilor, ‘’atunci am fi putut să negociem toate aceste taxe, am fi fost parteneri’’.
Avocat: Legea nr.150/2016 nu schimbă nimic esențial în contractele încheiate
Apărută pentru a elimina neclaritățile din Legea nr.321/2009 și reglementa política marilor retaileri de produce agro-alimentare, Legea nr.150/2016 nu face decât să dea naștere la dezbateri și mai intense neschimbând nimic esențial în contráctele încheiate. Dezbaterile între comercianți sunt legate de momentul intrării în vigoare a legii și a discountului acordat comerciantului de către furnizor, discount care a înlocuit taxele și serviciile care erau facturate producătorilor în trecut, după cum ne-a declarat avocatul Cătălin Mindroc.
În ceea ce privește discountul perceput în prezent de comercianți el apare ca nelegal, prin eliminarea dispozitiilor art.2 alin.2 pct.10 (n.red – se refera la discount definit ca avantajul financiar oferit direct comerciantului de către furnizor, raportat la vânzările previzionate prin contract şi aplicat procentual la preţul de listă la furnizor); și redefinirea costului de producție prin art.2 alin.2 pct.8.
Agricultorii reduc suprafețele cultivate ecologic
„Concluzia este dată de faptul că, pe de o parte, furnizorul poate oferta produsele la un preț compus din costul de producție la care se adaugă adaosul comercial ce îl practică. Pe de altă parte, formarea contractului, care este unul negociat și nu unul impus, de adeziune, presupune, conform normelor generale, fie acceptarea ca atare a ofertei de către comerciant, fie formularea de către acesta a unei contraoferte, care la rândul său poate fi acceptată sau nu de către furnizor. În tot cazul, odată ce prețul a fost stabilit prin formarea contractului, nu se poate aplica niciun discount, deoarece Legea nr.150/2016, care este o lege specială și ca atare de strictă interpretare cu derogare de la dreptul comun, nu il mai prevede”, susține avocatul.
Conchizând, părțile sunt libere să stabilească prin negociere prețul contractului, fără însă a putea stabili un discount, preț ce trebuie să țină seama de prevederile art.2 alin.2,pct.8,11,12,13 așa încât să ofere furnizorului recuperarea costului de producție și obținerea unui adaos comercial, iar comerciantului obținerea unui adaos comercial.
