Ce este dry farming în agricultură și avantajele practicii

Într-o perioadă în care schimbările climatice și lipsa resurselor de apă afectează semnificativ producția agricolă la nivel global, tehnicile alternative de cultivare devin esențiale. Una dintre aceste tehnici, cunoscută sub numele de dry farming sau agricultura fără irigații, a atras atenția specialiștilor și fermierilor deopotrivă. Practicată de secole în regiuni aride și semi-aride, această metodă permite cultivarea plantelor folosind doar apa din precipitații naturale și umiditatea acumulată în sol.

Dry farming-ul promovează cultivarea durabilă, reducând dependența de resursele de apă și contribuind la un model de agricultură mai rezilient, adaptat la condiții de secetă. Cu toate acestea, acest tip de agricultură necesită o abordare diferită în ceea ce privește selecția culturilor, managementul solului și tehnicile de plantare, pentru a asigura rezultate optime chiar și în condiții dificile.

Ce este dry farming?

Tehnicile dry farming reprezintă un set de practici care încearcă să adapteze unele culturi agricole la noile condiții  generate de schimbările climatice și lipsa tot mai acută de apă.

Practicile dry farming încep să devină utile și în zonele în care plouă în general puțin, iar temperaturile ridicate și intensitatea luminii determină pierderi importante de apă, deja puțină de la bun început, dar și în cele unde clima a început în ultimii ani să evolueze în această direcție.

Fabrizio Bartoli, propietarul fermei Potere Arduino din Toscana spune că alegerea semințelor potrivite, copaci care fac umbră și acoperirea cu material vegetal a terenului este combinația pe care o folosește în afacerea sa.  „Noi procedăm astfel: irigăm cât mai puțin posibil terenurile și alegem cu atenție semințele folosite. În esență, obișnuim de-a lungul anilor semințele cu tipul nostru de teren și, mai în general, cu irigarea foarte redusă”, a explicat Fabrizio Bartoli.

Vezi și Istoria Rodiei: istoria sa de vindecare și beneficiile consumului

Al doilea pas este acela de a planta arbori cu coroane mari care fac umbră și protejează culturile de vânturile calde. În fine, a treia tehnică o reprezintă acoperirea terenurilor cu resturi vegetale, paie, frunze uscate, gunoi de grajd. Cu scopul de  proteja culturile de soarele extrem și de pericolul înghețării iarna.

În cazul dat, acoperirea este și cu material biodegradabil  dar și cu un material numit semiplastic. „Dacă e adevărat că o folie de acest fel are o durată de viață de 3-4 ani, deci nu poate fi considerat sustenabil, e la fel de adevărat că fără el continuam să risipim 50% din apă, care se elimină prin transpirație. De aici alegerea de a acoperi cu folie și a reduce pe cât posibil risipa de apă”, spune Fabrizio Bartoli.

Sursa: g4food