Fabrica de zahăr din Luduș intră într-o nouă fază, după ce Mihaela Elena Neagu a preluat integral controlul asupra unității, prin intermediul companiei Best Achiziții. Tranzacția a fost autorizată de Consiliul Concurenței, care a concluzionat că nu există riscuri pentru piața locală.
Mișcarea marchează trecerea de la un model de acționariat mixt la unul concentrat, într-un moment în care fabrica rămâne una dintre puținele unități active de procesare a sfeclei de zahăr din România.
O fabrică salvată de la închidere, dar dependentă de fermieri
Povestea Ludușului începe, de fapt, cu un pas înapoi. În 2023, grupul francez Tereos a decis să renunțe la unitate, după ani de pierderi și planuri de închidere. Fabrica a fost preluată atunci de investitori români, inclusiv Mihaela Neagu, într-un moment în care sectorul zahărului din România era deja în declin.
Relansarea producției a fost posibilă doar prin revenirea fermierilor în lanțul de aprovizionare. Contractarea culturilor de sfeclă de zahăr și reluarea producției au devenit esențiale pentru supraviețuirea fabricii, într-o piață în care România produce doar o parte din necesarul intern.
Promisiunea inițială: fermierii, parte din ecuație
De la început, proiectul Luduș a fost prezentat ca unul în care fermierii ar urma să aibă un rol activ, inclusiv prin posibilitatea de a deveni acționari.
Această promisiune a fost esențială pentru reconstrucția relației dintre fabrică și cultivatori, mai ales într-un sector în care deciziile industriale afectează direct planurile agricole pe termen lung.
Realitatea din teren: tensiuni și apeluri la mediere
În practică, relația dintre fermieri și fabrica de la Luduș nu a fost lipsită de tensiuni. Așa cum Agroteca a relatat anterior, cultivatorii de sfeclă de zahăr din Transilvania au transmis o scrisoare deschisă către Ministerul Agriculturii, solicitând intervenția autorităților pentru medierea conflictelor cu fabrica.
Nemulțumirile au vizat condițiile contractuale, predictibilitatea și modul de colaborare, într-un context în care fermierii depind direct de existența unei unități de procesare funcționale.
Preluarea integrală a fabricii de către Mihaela Neagu vine, astfel, nu doar ca o decizie de business, ci și ca un moment de test pentru această relație.
O industrie fragilă, cu miză strategică
Cazul Luduș nu este unul izolat, ci reflectă situația întregii industrii a zahărului din România. Reducerea suprafețelor cultivate cu sfeclă, închiderea unor fabrici și dependența de importuri au transformat sectorul într-unul vulnerabil.
În acest context, fiecare unitate funcțională devine critică, iar stabilitatea relației dintre procesatori și fermieri este esențială pentru menținerea producției interne.
Control mai mare, responsabilitate mai mare
Preluarea integrală a fabricii de zahăr Luduș simplifică decizia la nivel de management, dar mută întreaga responsabilitate pe un singur actor.
Dacă în faza inițială salvarea fabricii a fost posibilă printr-un efort comun — investitori și fermieri — etapa actuală ridică o întrebare mai directă: poate acest model funcționa pe termen lung fără un parteneriat real și stabil cu agricultorii?
Răspunsul nu ține doar de strategie industrială, ci de capacitatea de a reconstrui încrederea într-un sector în care fiecare sezon agricol contează.
