Climatul Albaniei devine tot mai prielnic pentru producția de fructe exotice destinate piețelor europene. Agronomul Irakli Shkoza, în vârstă de 75 de ani, a început în urmă cu șase ani să experimenteze cu soiuri tropicale precum dragon fruit, guava, fructul pasiunii și kiwano, plantate pe o parcelă de două hectare din zona Divjaka. Provenind din semințe aduse din Africa și America, plantele s-au adaptat remarcabil la condițiile locale.
Regiunea Divjaka, situată între terenuri agricole și litoralul Mării Adriatice, este cunoscută ca „grânarul Albaniei”, cu producții importante de legume și pepeni verzi. Însă temperaturile în creștere și lipsa forței de muncă – în contextul pierderii a circa 400.000 de locuitori în ultimul deceniu – pun presiune pe agricultura tradițională. În acest peisaj, fructele exotice devin o soluție eficientă: necesită mai puțină apă și întreținere, iar costurile de producție sunt mai mici.
Studiile climatice indică o creștere semnificativă a temperaturilor în Balcanii de Vest până la sfârșitul secolului. În funcție de scenariul emisiilor, valorile ar putea urca cu până la 8,8°C, afectând serios randamentele culturilor tradiționale. În Albania, unde agricultura reprezintă încă aproape o cincime din PIB, adaptarea devine o urgență economică.
Exporturi în creștere și interes european
Primele semne ale succesului sunt vizibile: fermierii albanezi au reușit să exporte 30 de tone de kiwano în Croația, iar fructe precum dragon fruit, pepino și fructul pasiunii atrag interesul marilor distribuitori europeni. Producătorii susțin că fructele cultivate local au un gust mai intens decât cele importate din America de Sud sau Asia, tocmai pentru că sunt culese la maturitate deplină, nu verzi.
Papaya, mango și guava cresc deja pe terenurile din sudul Albaniei, iar fermierii spun că, pe lângă calitate, aceste fructe oferă și un avantaj logistic: nu mai e nevoie de importuri costisitoare din țări îndepărtate.
Agricultura ca strategie de adaptare
Climatul Albaniei, cu veri fierbinți și ierni blânde, favorizează deja cultura unor specii exotice. Iar în contextul încălzirii globale, această tendință se va accentua. Valurile de căldură tot mai frecvente vor reduce productivitatea culturilor clasice, dar vor crea condiții ideale pentru arbori tropicali.
Fermierii albanezi văd în această schimbare o oportunitate, nu o amenințare. În viziunea lor, viitorul agriculturii în Balcani ar putea include mai puțin porumb și mai mult mango. Estimările preliminare arată că exporturile de fructe exotice din Albania ar putea atinge, în timp, o valoare de 100–200 milioane de euro anual.
Un model românesc poate inspira: topinambur și kiwano în România
Și în România există deja semne de adaptare: la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Buzău, cercetătorii au aclimatizat specii exotice precum topinambur, kiwano (pepene jeleu), planta unicorn și ginsengul indian.
Vezi și Topinambur, planta cu flori galbene si tuberculi comestibili
Topinamburul, în special, este promovat ca o „plantă a viitorului” — extrem de rezistentă la secetă, capabilă să producă peste 100 de tone la hectar și adaptabilă la soluri sărăturate sau sărace în nutrienți. Aceste plante sunt testate pentru rezistența lor la stres termic și biotic, iar feedback-ul din partea fermierilor este pozitiv.
Schimbările climatice pot aduce și șanse
Cazul Albaniei arată că adaptarea inteligentă la noile condiții climatice poate genera valoare economică și deschide piețe noi. Producătorii de fructe exotice din Divjaka transformă treptat provocările vremii într-un avantaj competitiv pentru agricultură.
Pentru România, unde schimbările climatice aduc deja veri tot mai calde și secetoase, modelul albanez ar putea deveni o sursă de inspirație. Cultivarea controlată a unor specii tropicale, în zonele cele mai expuse încălzirii, ar putea constitui o direcție viabilă de diversificare a producției agricole autohtone.
