Fermierii au parte de multe provocari an de an, cu natura dar şi cu autorităţile. Exemplele sunt multiple, la fel de multe sunt şi cele de care nimeni nu aude şi nu spune nimic.
O discuţie cu Andreea Iulia Kalisch ne demonstrează din plin acest lucru.
Am abordat subiectul IMM Agro Invest, iar cu această ocazie am constat cum se vede situaţia din interior.
Andreea Iulia Kalisch: ”Din păcate, îmi pare mie că e tot o forma de a da bani cui nu trebuie… Statul, ca măsură de sprijin al economiei, garantează linii de finanţare (sub forma de împrumuturi în condiţii avantajoase) pentru cei afectaţi de pandemie, pentru redresarea economiei, în special sectoarele esenţiale precum agricultura. În OUG şi in notele de fundamentare, dacă citeşti, te fericesc bunele intenţii. Scris firesc şi realist.
Apoi banca începe analiza. Trebuie sa ştii ca este un grant de 10% , adică, dacă împrumuţi un milion, pe lângă dobânda foarte mică şi costuri/comisioane zero, mai ai şi reducere de 10% la rambursarea împrumutului, care e cadoul statului pentru tine.
Ei, cand ajungi la banca, constaţi ca banii se dau doar firmelor cu rating(contabil) bun. Şi eu cunosc cazuri in care s-au luat banii doar pentru cei 10% , să-i învârtă un pic, fără să aibă nevoie efectiv pentru ’redresare’, pentru ‘repornire’, pentru ‘echilibrare’, pentru ‘stimulare’. Pentru că banca dă doar celor alesi, doar celor care ar putea oricum lua un împrumut în condiţii normale. Mai mult, nu au voie să facă analiza (susţin angajaţii bancii) pe situaţiile financiare la zi, doar de pe anul anterior care, tocmai, e anul evident problematic.
E o mare nedreptate. Eu aş vrea sa ştiu câţi fermieri oneşti au putut accesa bani pe aceasta “măsură de sprijin“? Cati au avut profituri imense în perioadele cand supermarketurile şi pieţele erau goale, când transporturile erau blocate, când produsele esentiale protejării culturilor ajungeau cu întârziere sau de loc, cand zeci sau sute de mii de oameni au stat închişi în casa, cum au reuşit ei sa facă profituri semnificative astfel încât să poată fi astăzi sprijiniti de stat?
Probabil niciunul.
Sau, mai sunt cazuri în care se fac hârtii, unde împrumuturile sunt luate pentru a fi ‘curăţate‘ prin procedura de insolventa unde statul nu îşi apară drepturile de creanţă corespunzător.
Ar fi interesant de văzut care e gradul de recuperare al creanţelor instituţiilor statului.
Cert e ca statul nu are nicio forma de control asupra acestor bani, lăsând responsabilitatea unei entităţi private. Ori, corupţia din sectorul privat este mult mai răspândită şi, în opinia mea, mult mai toxica decât cea din sectorul public.
Discuţia a ajuns şi la un exemplu punctual.
”Cazul meu , spre exemplu. Anul trecut am rămas cu 45% din producţie nelivrata . Pierdere directa. Enorm de mult. Sunam zilnic, puneam presiune pe cei de la Lidl că mi se strică roşiile. Ei, deşi receptivi şi empatici, nu aveau ce face deoarece, pur şi simplu, nu mergea lumea în magazine. Nu vindeau. Am supravieţuit. Eram în construcţie, în investiţii, am venit cu bani de acasă să menţin si echipa de producţie, sa nu pierzi oamenii valoroşi.
Acum, vine statul şi zice că mă sprijină. Mulţumesc. Foarte frumos. Dar, totuşi, anul trecut n-am avut suficient profit (zice banca) astfel încât să mă pot împrumuta(cu garanţii de la stat). Intelegi logica? Fix invers. Dacă n-ai fost afectat, te finaţăm. Dacă ai fost afectat, nu eşti eligibil. Ar trebui ( voi cere acest lucru Guvernului României!) sa vedem exact ce s-a urmărit prin acest program, cine şi ce sume a luat, cine sunt beneficiarii reali si care e impactul în economie a acestui program. Poate ne răspunde dl Cîţu care, curios şi dumnealui de roadele muncii sale, va solicita un raport asupra aspectelor menţionate.
In economia reala nu se reflecta nimic din bunele lui intentii. “
Realitate este tristă, în ciuda machiajului!
[…] Vezi și IMM INVEST AGRO, realităţi din economia de sprijin […]