Macul – planta folosită în bucătărie, medicină și industria cosmetică

Macul de câmp

Macul de câmp (Papaver rhoeas) este o plantă cu floare delicată, dar care lasă o puternică impresie privitorului prin roşul viu al petalelor. Asociat cu vara şi vacanţa, macul de cȃmp înfloreşte în mai-iunie. Apare spontan în lanurile de cereale şi în fâneţe. Datorită gingăşiei sale şi culorii asemănătoare sângelui, a fost considerat încă de pe vremea perşilor, simbolul iubirii pasionale.

Macul de câmp, originar din zona mediteraneană, este o plantă anuală, cu floare roşie, ce are diametrul de 10-15 cm. Frunzele sale sunt alungite, cu margini neregulate, iar fructele sunt capsule ovoide sau turtite, în care se găsesc seminţe negre. Acestea pot germina şi după cȃteva zeci de ani. 3300 seminţe de mac cântăresc 1 gram!

 Florile de mac sunt un element nelipsit din buchetele de flori de cȃmp deși nu țin prea mult după ce au fost culese. 

Macul de grădină 

Macul de grădină (Papaver somniferum) are flori albe, violet sau roșii și înfrumusețează curțile la început de vară.

Cultivarea macului

Macul preferă solul argilos-nisipos, cu fertilitate moderată şi pH ce poate varia de la alcalin la acid. Are nevoie de multă lumină. Macul se înmulţeşte prin seminţe care se seamănă toamna sau primăvara.

Utilizări ale macului de grădină 

Semințele, uleiul obținut din semințe și extractele din capsula de mac de grădină se folosesc în tratamente naturiste (ex. tratamentul insomniilor și al înțepăturilor de insecte), în bucătărie, medicină (ex. morfina, papaverina extrase din latexul capsulei) şi industria cosmetică (ex. uleiul de mac regenerează pielea matura).

Semințele de mac în bucătărie

Micile seminţe negre erau uscate şi folosite în bucătărie încă din antichitate. Astăzi ele sunt un ingredient comun în bucătăria vest-europeană și în cea asiatică.

În Bengal de exemplu, se consumă sub formă de pastă preparată din seminţe de mac alb pisate, ceapă tocată, ulei de muştar, chilli şi orez.

Alt preparat gustos este Pudachi Wadi, un fel de plăcintă care se umple cu seminţe de mac, miez de nucă de cocos, ceapă şi coriandru. 

Reţetă de prăjitură cu lămâie şi seminţe de mac

Pentru cei care râvnesc la ceva dulce, iată o variantă simplă de a folosi seminţele de mac:

Ingrediente: 3 căni faină, 1 ½ linguiţă sare, 1 ½ linguriţă praf copt, 1 ½ linguriţă seminţe mac, 2 ½ căni zahăr, 1 1 /2 căni ulei, 3 ouă, 1 ½ cană lapte, 1 1 /2 linguriţă esenţă de vanilie, 1 1 /2 linguriţăâ esenţă lămâie, ¼ cană suc portocale, ¾ căni zahăr

Mode de preparare: Amestecaţi într-un bol: 3 căni făină, 1 1/2 linguriţă sare, 1 1/2 linguriţă praf de copt, 1 ½ linguriţă seminţe mac, 2 ½ căni zahăr, 1 1/8 căni ulei, 3 ouă, 1 ½ căni lapte, 1 ½ linguriţă esenţă vanilie şi 1 ½ linguriţă esenţă lămâie. Puneţi amestecul într-un vas pe care îl ungeţi înainte cu ulei şi introduceţi în cuptorul încins la 175 grade Celsius.

Lăsaţi 55 minute şi apoi turnaţi peste prăjitura încă fierbinte,  ¼ cană suc de portocale amestecat cu  ¾ cană zahăr

Macul de grădină şi opiul

Din macul de grădină (Papver somniferum) se extrage opiul, substanţă foarte folosită în medicină. De-a lungul istoriei, consumul de opiu a dus la răspândirea plantaţiilor de mac de grădină în numeroase zone ale planetei.

Cele mai vechi referiri la cultivarea plantei pentru extragerea opiului datează din 3400 î.e.n. în Mesopotamia.

Sumerienii numeau macul „planta bucuriei”. De la sumerieni, planta a ajuns la asirieni şi de aici la egipteni, apoi, pe măsură ce oamenii descopereau plăcerile consumului de opiu, planta a cucerit  multe țări.

Citește și: Ambrozia – planta care generează alergii, dar curăţă solurile contaminate

Apogeul a fost atins în timpul Războaielor opiului, războaie desfăşurate în sec XIX între Anglia şi China, care au pornit de la activităţile comerciale desfăşurate de englezi. Aceștia îşi doreau cu disperare ceaiul verde, mătasea şi porţelanurile chinezeşti, iar oficialii dinastiei Qing nu acceptau prea multe mărfuri englezeşti la schimb. Britanicii erau nevoiţi să cumpere argint pentru a le plăti chinezilor care nu își doreau decât acest metal preţios.

Situaţia foarte tensionată a luat o turnură neaşteptată când englezii au descoperit că au mare succes cu vânzarea opiului indian, chinezii fiind mari consumatori ai acestei substanţe.

Autor: Dana Canari, biolog