Mangoldul, agentul antidiabetic mai puțin cunoscut în România

Un inginer agronom din oraşul Săcueni (Bihor), Dorin Szilagyi îşi pregăteşte lucrarea ştiinţifică de doctorat vizând cultura de mangold, una mai puţin cunoscută.

„Am şapte soiuri aduse, ca seminţe, din Franţa. Şi vreau să determin care sunt cele mai productive la noi. Lumea nu prea cunoaşte această plantă, dar este deosebit de sănătoasă. În Turcia, în medicina populară, mangoldul este folosit ca agent antidiabetic. Din studiile efectuate reiese că terapia cu mangold are într-adevăr efect antidiabetic, poate duce la regenerarea celulelor B din pancreasul endocrin, dar are şi efect antitumoral şi elimină radicalii liberi din organism”, a declarat, pentru Agerpres, agronomul Dorin Szilagyi.

Mangoldul (Beta vulgaris subspecia cicla) sau „sfecla elveţiană” sau „sfecla pentru peţiol şi frunze” face parte din familia Chenopodiaceelor, genul Beta, fiind înrudit cu sfecla de zahăr, cu sfecla roşie, sfecla de grădină. Deşi se înrudeşte cu sfecla, mangoldul nu are, în sol, decât o rădăcină ramificată, slab dezvoltată, partea aeriană fiind cea comestibilă.

Istoricii şi botaniştii au ajuns la concluzia că mangoldul îşi are originea în sfecla sălbatică, spontană în Bazinul Mării Mediterane. Cultivat atât pentru frunze, cât mai ales pentru peţiolul îngroşat, mangoldul completează dieta alimentară umană prin bogăţia de vitamine şi minerale, fitonutrienţi şi fitochimicale.