În primele 30 de săptămâni ale actualului an comercial (iulie 2025 – ianuarie 2026), România a ocupat prima poziție în Uniunea Europeană la importurile de semințe de floarea-soarelui. Potrivit datelor Comisiei Europene țara noastră a achiziționat din afara blocului comunitar aproximativ 173.200 de tone, reprezentând 59% din totalul importurilor realizate de UE în această perioadă.
Această realitate statistică vine să contrazică discursurile suveraniste din spațiul public care susțin că agricultura națională este prăbușită sub presiunea importurilor. În ciuda acestor campanii bazate pe mesaje alarmiste privind impactul cerealelor din Ucraina, datele oficiale arată că agricultorii români performează, iar piața locală funcționează ca un centru logistic și de procesare vital pentru regiune.
Vezi și Seceta a afectat până la 70% din culturile de porumb și floarea soarelui
Producția internă este în creștere, nu în declin
În ciuda retoricii care sugerează un colaps al fermierilor români, datele Institutului Național de Statistică (INS) indică o recoltă de 1,8 milioane de tone de semințe de floarea-soarelui în 2025, o creștere substanțială de 42% față de anul precedent. Această performanță demonstrează capacitatea de redresare a fermelor autohtone, chiar și într-un context regional complicat.
În ceea ce privește proveniența importurilor care completează necesarul industriei, Republica Moldova rămâne principalul furnizor al României. Peste 65% din semințele aduse din afara granițelor provin de la vecinii de peste Prut, valoarea achizițiilor depășind 64 milioane de euro.
Importurile ca motor pentru procesare și stabilitate
Poziția de lider la importuri nu indică o slăbiciune a agriculturii românești, ci mai degrabă o activitate intensă în unitățile de procesare locale și în portul Constanța. Fermierii români produc mai mult, iar în paralel, industria locală absoarbe materie primă externă pentru a produce ulei sau pentru a asigura fluxurile comerciale către restul Europei.
În clasamentul european, România este urmată la mare distanță de Estonia (33.000 de tone) și Bulgaria (17.400 de tone). Această distanță confirmă rolul central pe care România îl joacă în prezent în comerțul cu oleaginoase, infirmând scenariile pesimiste vehiculate în campaniile politice despre „dispariția” producătorilor locali.
