Atenție fermeri: Tot ce trebuie să știți despre ciuma oilor și caprelor

0

Primăriile din sudul țării au început de două zile să informeze crescătorii de animale despre pesta rumegătoarelor mici (PPR). Spre deosebire de virusul pestei porcine africane (PPA), pentru care nu este un vaccin, pentru PPR crescătorii de ovine au auzit că s-ar pregăti deja doze în valoare de câteva milioane de euro pentru vaccinarea oilor și caprelor.

Vă punem la dispoziție materialul pe care primăriile l-au răspândit deja printre crescătorii de oi și capre și care este conceput pe baza prevederilor europene în vigoare. Sunt informații despre măsurile care se iau în fermele în care este suspectată prezența bolii, tratamentul și vaccinul care există pentru pesta oilor și caprelor.

PPR este una dintre cele mai contagioase boli ale rumegătoarelor mici. PPR trebuie luată în considerare la apariția oricărei boli contagioase înalt patogene, care prezintă stare febrilă acută, cu eroziuni pe cavitatea bucală și semne gastrointestinale. Este o boală virală acută a rumegătoarelor mici, caracterizată prin: febră, scurgeri oculo-nazale, stomatită, diaree și pneumonie.

PPR a fost prima dată descrisă pe Coasta de Fildeș, însă ea evoluează în majoritatea țărilor din Africa (din nordul Africii până-n Tanzania). În cele mai multe țări din Orientul Mijlociu, Turcia. PPR este de asemenea larg răspândită în centrul, sudul, sud estul Asiei. În 2016 boala apare în Georgia (3 focare), iar în 2018 in Bulgaria (6 focare).

Pesta micilor rumegătoare atacă mai ales caprinele, animalele tinere, hrănite deficitar, iezii cu vârste de peste 4 luni, sub un an sunt cei mai expuși la boală.

Rata de mortalitate este mai ridicată la caprine (55-85%) decât la ovine (mai puțin de 10%)

Transmitere

Boala afectează caprele și oile, dar se manifestă sever la capre, unde determină pierderi majore. Este general admis că bovinele, porcinele pot fi infectate numai subclinic.

Infecția are loc, de obicei, prin contact direct între animalele susceptibile și cele infectate (aflate în perioada de incubație sau bolnave). În stadiile incipiente ale infecției, în timpul hipertermiei, toate secrețiile (oculare, nazale, orale) și excrețiile corporale (materiile fecale) sunt foarte contaminate. Tusea și strănutul formează aerosoli virulenți în aer ce ajung la animale, în special cele întreținute în contact strâns. Nu există transmitere pe verticală a PPR prin placentă.

Excreția virusului începe în timpul etapei de incubație, înainte de apariția primelor semne clinice și poate dura până la mai mult de 2 luni după recuperare, așa cum s-a observat în fecalele de capra. Aceste perioade de prezență a virusului tăcut, fără semne clinice vizibile, sporesc riscul de răspândire al bolii.

Contaminarea este, de asemenea, posibilă prin ingestia de alimente sau băuturi infectate. Suprafețele de alimentare și băut, așternutul murdar pot fi, de asemenea, surse indirecte de infecție, dar numai pentru perioade scurte deoarece PPR, la fel ca toți morbillivirusurile, nu poate supraviețui mult timp în afara organismului unui animal gazdă.

Perioada de incubație

În cărțile de specialitate este cuprinsă între 2-6 zile, dar poate varia între 3 si 10 zile. În Directiva 119/92/CE perioada de incubație este de 21 zile.

Forma supraacută se manifestă prin febră mare, anorexie și horipilație. Febra durează 2-3 zile, perioadă în care apare un jetaj sero-mucos și epiforă. Ulcerațiile mucoasei bucale nu sunt constante, observându-se numai o congestie gingivală. Durata evoluției este de 5-6 zile, moartea survenind după o fază de hipotermie.

Forma acută se manifestă prin aceleași simptome, dar evoluția fiind mai lungă scurgerile seroase oculonazale devin progresiv mucopurulente, iar dacă moartea nu se produce, acestea persistă aproximativ 10 zile. La 4 zile de la debutul febrei, gingiile devin hiperemice, iar leziunile erozive se dezvoltă în cavitatea bucală (eroziuni și leziuni ulcerative pe gingii, limba, interiorul obrajilor, la nivelul șantului gingivolabial, cerul gurii și chiar și laringele) determinînd hipersalivație.

Citește și Ce efecte are carnea de porc infestată cu pestă porcină asupra omului

Aceste leziuni se pot necroza. Limba este acoperită cu un strat de albicios. Tuse uscată, diaree care poate fi hemoragică. Frecvente avorturi. Scurgeri purulente, eroziuni la nivelul mucoasei vuvovaginale. O diaree cu sânge este obișnuită în fazele târzii. Se produce de asemenea pneumonie, tuse, raluri pleurale si respirație abdominală.

Diagnostic

Diagnosticul se stabilește pe baza datelor epidemiologice, clinice, anatomo-patologice și a examenelor de laborator ( Histologic, virusologic și serologic).

Tratament

 Nu există tratament special. Medicamentele pentru combaterea complicațiilor bacteriene și parazitare pot descrește rata mortalității.

Sursa: Primăria Amara, județul Ialomița

Lasă un comentariu

Please enter your comment!
Please enter your name here