Un nou scandal tulbură industria locală a lactatelor. Producătorul argeșean Lactate Brădet, este acuzat de autorități că ar fi produs brânză infestată cu E-coli, care ar fi determinat îmbolnăvirea copiilor din Argeș cu sindromul hemolitic-uremic. Dincolo de toate bâlbâilelile autorităților și de nepotrivirile în acest caz, un lucru este clar: producătorul din Brădet va avea enorm de pierdut de pe urma acestui scandal, dacă nu cumva va ajunge la faliment, așa cum s-a întâmplat și cu alți producători locali dispăruți de pe piață în urma unor scandaluri mai mult sau mai puțin ‘’fabricate’’.
Cine este însă Marius Badea? Puteți vedea într-un articol din revista de Forbes, publicat în 2011, care erau atunci planurile de business ale antreprenorului român. După ce în 2008 i-a ars fabrica și a trebuit să o reconstruiască de la zero, acum Marius Badea are parte de o nouă lovitură: scandalul E-coli.
„Electronistul” din lactate
Marile lui pasiuni au fost dintotdeauna matematica şi electronica, însă acum lactatele îi mănâncă tot timpul. Marius Badea a lăsat tumultul oraşului pentru liniştea din Munţii Făgăraşului.
De profesie este inginer electronist, însă aceasta nu l-a împiedicat să se lanseze pe cont propriu în industria lactatelor. Iar pentru că în general îi place să cunoscă lucrurile până la cele mai mici detalii, Marius Badea, un tânăr antreprenor din Piteşti, a studiat cam tot ce se putea găsi în domeniu, de la tehnologia de producţie, până la cea a utilajelor. Chiar şi cele două proiecte cu care a obţinut bani europeni nerambursabili le-a realizat de unul singur. El este şi cel care verifică primul orice echipament nou ajuns în fabrică. Se pricepe la toate, poate şi pentru că are un mare atu, pasiunea pentru matematică şi electronică, care i-a fost de mare ajutor.
Pentru oameni ca el nimic nu este imposibil, iar ca să te convingi nu trebuie decât să-i cunoşti experienţa de viaţă. Nu de alta, dar în 2008, când i-a ars fabrica de la Brădet – o localitate situată în inima Munţilor Făgăraş, la circa 20 de kilometri distanţă de Câmpulung – a avut puterea să meargă mai departe şi să refacă totul aproape de la zero. Nu doar că a reconstruit unitatea, ci a şi mărit capacitatea de producţie. Şi nu de una sau două ori, ci de cinci. O dovadă mare de curaj pentru timpurile actuale.
Povestea lactatelor de la Brădet începe însă cu mult înainte, iar pe alocuri capată chiar nuanţe sentimentale. Badea îşi aduce aminte cu nostalgie de anii copilăriei când venea în vacanţă la bunici. Are şi acum în faţă covrigeii de caşcaval pe care îi primea de câte ori trecea pe lângă unitate de la un unchi al lui. Pe vremea aceea, oamenii lucrau în curte, la cazane, nu aveau utilaje ultramoderne ca acum. Era vorba nu doar de o tradiţie, ci şi de un mijloc de a-şi câştiga existenţa, pentru că zona era cunoscută pentru producţia de lapte. Nici măcar comuniştii sau mai bine zis colectivizarea nu ajunseseră până aici, iar oamenii îşi vedeau liniştiţi de treabă.
În 2000 când fabrica a fost scoasă la vânzare, Badea – care între timp pusese pe picioare şi alte afaceri – şi-a zis că ‘’trebuie neapărat să o cumpere’’ pentru a ajuta oamenii din Brădet. Se gândea să meargă pe tradiţia locului şi să producă în continuare caşcaval. Şi-a schimbat planurile din mers, când şi-a dat seama că se câştigă mai bine din lactatele proaspete. N-a renunţat însă la caşcaval – prin anii 2002-2004 îl producea manual – mai ales că existau perioade în care cererea de lactate era redusă pe piaţă. Aşa de exemplu se întâmpla vara, când făcea caşcaval pe care îl vindea iarna. Gama de produse era destul de variată, de la lapte de consum şi bătut, sana, până la iaurt şi smântână. Brădetul începuse să-şi facă loc pe piaţă, până când a intervenit neprevăzutul – incendiul din 2008 care a mistuit totul.
Pentru Badea, care se împrumutase la bănci şi avea în derulare un proiect SAPARD, a fost lovitura de graţie. Era ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat. Chiar dacă pierduse aproape totul, n-a ezitat să meargă înainte. De altfel, nici nu avea prea multe variante în faţă. Cu ajutorul angajaţilor a reconstruit fabrica în circa patru luni – în această perioadă marca Brădet a fost produsă într-o altă unitate – şi s-a decis să mărească serios capacitatea de producţie. A apelat din nou şi la fonduri europene nerambursabile – de data aceasta nu mai era vorba de câteva zeci de mii de euro, ci de un proiect de aproape trei milioane de euro. Badea miza totul pe o singură carte, conştient fiind că acum nu-şi mai permite niciun pas greşit, mai ales că incendiul din 2008 “l-a întors în urmă cu 4-5 ani”. Mare curaj, nu glumă! Cu cele două ajutoare de nădejde pe care le are – părinţii săi s-au mutat practic la ţară şi îl ajută în administrarea fabricii -, antreprenorul n-ar trebui să-şi facă griji, doar soarta să nu-i mai joace feste.
Chiar dacă făbricuţa de lactate din Brădet nu este singura afacere de care se ocupă Badea – mai are şi o firmă de servicii de pază- , pentru moment aceasta este prioritară. Piteşteanul are planuri mari pentru următorii doi ani: vrea să intre în toate lanţurile mari de magazine şi să facă cunoscute produsele sale ’’naturale’’. De altfel, a cam venit vremea să înceapă să culeagă şi ‘’roadele’’.”
