Ouăle de curcă sunt perfect comestibile și au o valoare nutritivă ridicată, însă în comerț apar extrem de rar. Deși curcile sunt crescute în gospodării și ferme din întreaga lume, producția de ouă pentru consum nu reprezintă o direcție economică importantă. Explicația ține în principal de biologia speciei și de modelul economic din sectorul avicol.
Producție redusă comparativ cu găinile
O găină ouătoare poate produce câteva sute de ouă pe an, în timp ce o curcă depune semnificativ mai puține, în general doar câteva zeci până la aproximativ o sută, în funcție de rasă și condițiile de creștere.
În plus, curcile ouă sezonier, în special primăvara, ceea ce face imposibilă asigurarea unei producții constante pe tot parcursul anului. Din acest motiv, formarea unei piețe stabile pentru ouă de curcă este dificilă.
”În fermele comerciale, ouăle de curcă sunt utilizate aproape exclusiv pentru reproducție. Fiecare ou are o valoare economică mai mare dacă este incubat și transformat în pui destinat producției de carne” declară pentru Agroteca.ro un fermier care crește curcani pentru carne în județul Argeș.
Sectorul creșterii curcilor este orientat în principal spre carne, unde cererea este constantă, iar randamentul economic este mai previzibil. Direcționarea ouălor către consum ar reduce capacitatea de reproducție și, implicit, volumul de carne produs.
Caracteristici diferite față de ouăle de găină
Ouăle de curcă sunt mai mari, au o coajă mai groasă și un gălbenuș mai mare raportat la albuș. Sunt comestibile și pot fi utilizate în alimentație, însă manipularea și procesarea lor implică adaptări în ambalare și transport.
Vezi și Franţa, ţara cu cei mai mulţi crescători de păsări în sistem free-range. România, la început de drum
Atunci când apar ocazional la vânzare, ouăle de curcă sunt de regulă mai scumpe decât cele de găină, din cauza producției reduse și a lipsei unui lanț de distribuție organizat.
Care este situația în România
În România, creșterea curcilor este orientată aproape exclusiv către producția de carne. În gospodării, ouăle sunt păstrate în principal pentru clocit, iar în fermele comerciale sunt utilizate pentru reproducție controlată.
Dezvoltarea unei producții dedicate de ouă pentru consum ar presupune:
- selecția unor rase cu potențial mai bun de ouat;
- organizarea unui sistem de colectare și sortare adaptat dimensiunii ouălor;
- dezvoltarea unei piețe dispuse să accepte un preț mai ridicat;
- investiții în promovare și educarea consumatorilor.
În prezent, raportul economic favorizează clar producția de carne, iar cererea pentru ouă de curcă este foarte redusă.
Absența ouălor de curcă din magazine nu are legătură cu siguranța alimentară sau cu valoarea lor nutritivă. Este rezultatul unei combinații între producția limitată, ouatul sezonier și modelul economic al fermelor, care prioritizează reproducția și producția de carne.
În condițiile actuale din România, ouăle de curcă rămân mai degrabă o raritate din gospodării decât un produs cu potențial comercial larg.
Costuri și rentabilitate
Din punct de vedere economic, diferența este semnificativă. O găină ouătoare specializată poate produce 250–300 de ouă anual în sistem intensiv, în timp ce o curcă produce de regulă mult mai puține ouă și doar sezonier. Costul de întreținere al unei curci este, însă, mai ridicat: pasărea are nevoie de mai mult spațiu, consumă o cantitate mai mare de furaj și ajunge la o greutate corporală mult peste cea a unei găini.
Vezi și Vezi cât cheltuie europenii pentru masa de Crăciun / Românii cheltuie 25,87 euro
Deci, un ou incubat și transformat în pui pentru carne poate genera un randament economic net superior față de vânzarea directă pentru consum. Din acest motiv, fermele comerciale direcționează aproape integral ouăle către reproducție.
În practică, dacă un ou de găină ajunge în retail la câțiva zeci de bani sau peste un leu, un ou de curcă ar putea avea un preț de câteva ori mai mare pentru a acoperi costurile de producție, ceea ce îi limitează competitivitatea pe piață.
