Menta pe care o știm ascunde o diversitate mult mai mare
Menta este una dintre plantele pe care aproape orice consumator le recunoaște imediat după miros. Aroma mentolată a frunzelor este asociată cu ceaiul, pasta de dinți, bomboanele sau produsele pentru îngrijire orală.
În realitate, însă, lumea mentei este mult mai diversă.
La Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău se află în conservare și cultură peste 20.000 de soiuri și genotipuri de plante, iar colecția de mentă include varietăți care se diferențiază nu doar prin aspect, ci și prin aromă.
Există mentă cu miros de lămâie, vanilie sau cuișoare, varietăți cu frunze roșiatice, creațe sau gofrate și chiar o mentă cu frunze de numai câțiva milimetri, potrivită pentru cultivarea în ghiveci.
Una dintre cele mai neobișnuite varietăți aflate în studiu la Buzău este o mentă cu aromă de ciocolată, pentru care cercetătorii lucrează la omologare.
„Menta pe care noi o omologăm credem că va fi apreciată în special de cei care o vor folosi pentru ceai, dar mai mult de cei care se vor gândi să o folosească în prepararea ciocolatei”, a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV Buzău, Costel Vînătoru.
Potrivit cercetătorului, aroma este mai dulce și mai puțin mentolată decât cea a mentei clasice.
Nu există o singură „mentă”
Diversitatea descoperită la Buzău nu este o excepție în lumea botanică.
Genul Mentha cuprinde aproximativ 25 de specii, la care se adaugă numeroși hibrizi și varietăți cultivate. Royal Horticultural Society enumeră, printre formele disponibile în cultură, menta creață, menta piperată, menta cu aromă de mere, de banane, de lime sau de ciocolată. Diferențele pot fi vizibile atât la nivelul frunzelor, cât și al parfumului și al vigorii plantei.
Kew menționează, la rândul său, că mai multe specii de Mentha sunt cultivate pe scară largă pentru utilizări culinare și medicinale. Menta creață (Mentha spicata), de exemplu, este folosită în alimentație, băuturi, produse de igienă orală și cosmetică, în timp ce uleiul de mentă piperată este valorificat pentru conținutul ridicat de mentol și pentru aromatizarea produselor alimentare și a pastei de dinți.
Această diversitate este exact motivul pentru care o bancă de resurse genetice nu păstrează doar „plante rare”, ci material genetic care poate avea valoare pentru agricultura și industria viitorului.
Menta este folosită de mii de ani
Istoria mentei este mult mai veche decât industria modernă a ceaiurilor, bomboanelor sau produselor cosmetice.
Cercetările istorice asupra utilizării speciilor de Mentha arată că acestea au fost folosite în scopuri medicinale încă din civilizațiile antice. Utilizarea lor este documentată în Antichitatea clasică, inclusiv în lucrările lui Pliniu cel Bătrân și Dioscoride, iar în Evul Mediu cunoștințele despre plantele medicinale au fost preluate și dezvoltate de medicii bizantini și de tradiția medicală europeană.
Dioscoride, autorul lucrării De Materia Medica, redactată în secolul I, a descris numeroase plante medicinale, iar informațiile din această tradiție au influențat medicina europeană timp de secole. Menta apare și în sursele medievale privind plantele folosite pentru diverse probleme digestive.
În mănăstirile medievale europene, plantele aromatice și medicinale ocupau un loc important. Menta se număra printre plantele cultivate pentru utilizări terapeutice și alimentare.
De aici până la industria modernă a uleiurilor esențiale, cosmeticelor, produselor alimentare și farmaceutice a fost un drum lung, dar continuitatea este interesantă: aceeași plantă a rămas valoroasă pentru aroma și compușii săi, chiar dacă modul în care este utilizată s-a schimbat.
De la ceai și medicină la ciocolată și cosmetice
Astăzi, menta nu mai este asociată doar cu ceaiurile.
Menta creață este utilizată în bucătărie, în băuturi și în produse precum pasta de dinți, apa de gură și guma de mestecat. Uleiurile de mentă sunt folosite și în parfumerie, cosmetice și produse de îngrijire personală.
Aici apare și potențialul soiurilor aflate la BRGV.
O varietate cu aromă distinctă poate interesa o piață complet diferită de cea a mentei convenționale. O mentă cu aromă de ciocolată poate fi interesantă pentru cofetărie, una cu aromă de lămâie pentru industria alimentară, iar varietățile cu parfumuri diferite pot avea utilizări în cosmetice sau produse de îngrijire.
Nu înseamnă că fiecare varietate va deveni automat o cultură comercială. Dar diversitatea genetică oferă materia primă pentru identificarea acelor plante care pot avea valoare economică.
Menta cu frunze de câțiva milimetri
Una dintre curiozitățile colecției de la Buzău este menta corsicană, Mentha corsica.
BRGV a introdus-o în România și o cultivă inclusiv ca plantă potrivită pentru ghiveci. Frunzele sunt foarte mici, de ordinul milimetrilor, însă aroma este puternică.
Specia este originară din Corsica și Italia și are un port târâtor, formând o vegetație joasă. Royal Horticultural Society recomandă cultivarea ei în sol umed, dar bine drenat, și menționează posibilitatea de a o folosi ca plantă de acoperire a solului.
La Buzău, cercetătorii o văd și prin prisma utilizării culinare: o cantitate foarte mică poate fi folosită pentru aromatizarea ceaiului sau a altor băuturi.
De ce contează păstrarea acestor soiuri
Pentru public, diferența dintre două soiuri de mentă poate părea o curiozitate.
Pentru o bancă de resurse genetice, însă, fiecare genotip poate reprezenta o combinație diferită de caracteristici: aromă, dimensiunea frunzei, culoare, ritm de creștere, adaptare la mediu sau rezistență la anumite probleme.
Asta este una dintre funcțiile esențiale ale unei bănci de gene: să păstreze diversitatea biologică înainte ca anumite plante să dispară din cultură sau din flora utilizată de oameni.
BRGV Buzău conservă în prezent peste 20.000 de genotipuri de plante medicinale, flori, plante aromatice și soiuri de legume. Instituția a fost înființată în 2019 și are ca obiectiv conservarea resurselor genetice vegetale pe termen scurt, mediu și lung.
În cazul altor culturi, BRGV a arătat deja de ce această activitate poate deveni importantă pentru agricultură. Instituția păstrează, de exemplu, mii de genotipuri de tomate, inclusiv populații locale care au ieșit din cultură și nu mai apar în cataloagele oficiale.
Menta poate deveni o cultură de nișă pentru România
Potrivit reprezentanților BRGV, menta ar putea ocupa suprafețe mai mari în România și ar putea deveni o cultură de nișă.
Planta are câteva avantaje agricole importante. Se extinde rapid, poate fi cultivată în mai multe condiții și, potrivit cercetătorilor de la Buzău, nu ridică probleme majore din punct de vedere al bolilor și dăunătorilor în condițiile de cultură observate de aceștia.
În același timp, menta este apreciată de apicultori deoarece florile oferă polen și nectar.
Există însă o condiție importantă pentru producătorii interesați de soiuri distincte: puritatea materialului cultivat trebuie menținută. Dacă într-o zonă există mai multe varietăți sau mentă sălbatică, controlul materialului genetic devine mai dificil.
Pentru cultura comercială, acest aspect este esențial mai ales atunci când valoarea produsului este tocmai aroma specifică a soiului.
O plantă veche, dar cu o piață modernă
Menta este un exemplu bun pentru modul în care resursele genetice vechi pot genera oportunități agricole noi.
Nu este nevoie ca România să transforme menta într-o cultură de masă pentru a avea valoare economică. O cultură de nișă poate fi interesantă tocmai atunci când produsul are caracteristici pe care piața le poate diferenția: aromă, origine, conținut de uleiuri volatile, utilizare gastronomică sau destinație industrială.
Iar colecțiile de la Buzău oferă exact materia primă pentru astfel de direcții.
De la menta clasică folosită în ceai până la plante cu parfum de lămâie, vanilie, cuișoare sau ciocolată, diferența nu mai este doar una de gust sau de miros. Este o diferență care poate deveni, în anumite condiții, diferență de valoare economică.
Pentru agricultura românească, aceasta este poate cea mai interesantă lecție a colecției de la BRGV: biodiversitatea nu înseamnă doar conservarea trecutului. Poate fi și o rezervă de idei pentru culturile și produsele viitorului.
