Parlamentul a adoptat o lege care stabilește pentru 2026 una dintre cele mai mari cote de intervenție asupra populației de urs brun din România din ultimii ani. Potrivit actului normativ, vor putea fi împușcate 969 de exemplare, dintre care 859 în scop preventiv și 110 în regim de intervenție.
Nivelul este semnificativ mai ridicat decât în anii anteriori și, cumulat, echivalează cu totalul aprobat pentru ultimii doi ani. Măsura este justificată oficial prin necesitatea reducerii atacurilor asupra populației și a pagubelor materiale, într-un context în care conflictele dintre om și urs au devenit tot mai frecvente.
Prevenție vs. intervenție: unde merge, de fapt, majoritatea cotei
Elementul esențial al noii legi este ponderea foarte mare a cotei de „prevenție”. Practic, cea mai mare parte a urșilor nu va fi împușcată ca reacție la incidente punctuale, ci în baza unor estimări de risc.
Acest tip de abordare marchează o schimbare importantă: de la intervenții reactive la o gestionare anticipativă a populației. În paralel, legea menține anumite limite, precum interdicția de a împușca femelele însoțite de pui sub doi ani.
Agricultura, în prima linie a conflictului
Dincolo de argumentul privind siguranța populației, impactul asupra agriculturii este unul major, chiar dacă nu este întotdeauna explicit în dezbaterea publică.
Atacurile urșilor afectează culturile agricole, stupinele și animalele domestice, iar în multe zone montane și submontane aceste incidente au devenit recurente. Pentru fermieri, pierderile nu mai sunt excepții, ci o realitate constantă, greu de gestionat în lipsa unor măsuri eficiente de protecție.
Datele oficiale indică o populație estimată între 10.000 și 12.000 de exemplare, nivel pe care autoritățile îl consideră peste capacitatea optimă a habitatului.
Geografia intervenției: zonele cele mai vizate
Ca și în anii precedenți, cele mai mari cote de recoltare sunt alocate județelor din centrul țării, precum Harghita, Covasna, Brașov și Mureș. Sunt zone unde densitatea populației de urs este ridicată, iar conflictele cu oamenii sunt frecvente.
Vezi și Urşii produc pagube însemnate în culturile de porumb
Aceste regiuni sunt, în același timp, și zone agricole active, ceea ce face ca impactul deciziei să fie resimțit direct în activitățile economice locale.
O măsură între necesitate și controverse
Decizia nu este lipsită de controverse și readuce în prim-plan dezbaterea privind echilibrul dintre protecția unei specii și siguranța comunităților.
Criticii atrag atenția asupra riscului de supraexploatare și asupra faptului că soluțiile alternative, precum gardurile electrice sau gestionarea habitatului, rămân insuficient dezvoltate. De cealaltă parte, autoritățile susțin că intervenția este inevitabilă în condițiile în care numărul incidentelor a crescut constant.
Între echilibru ecologic și presiune economică
Problema urșilor din România nu mai este de mult doar una de mediu. Este un conflict direct între conservare și realitățile din teren, între protejarea unei specii și protejarea comunităților și a activităților economice.
Legea adoptată pentru 2026 înclină clar balanța spre intervenție. Rămâne de văzut dacă această strategie va reduce efectiv incidentele sau dacă va deschide un nou capitol de controverse într-un dosar care, de ani de zile, nu are o soluție simplă.
