Vine iarna şi mirosul castanelor coapte începe să se simtă prin case. Originar din zona mediteraneană a Europei şi Asia Mică, castanul comestibil (Castanea sativa) este un arbore ce poate ajunge la 25-30 m înălţine şi un diametru de 2 m. Este uşor recognoscibil după scoarţa maro cu fisuri adânci.
Castanul trăieşte peste o mie de ani. A fost introdus în nordul Europei de romani, astfel încât în Anglia există exemplare cu vârste impresionante, dar cel mai bătrân castan cunoscut se află în Sicilia, la 8 km de Vulcanul Etna. Numele acestuia este “Castanul sutelor de cai” şi în 1780 avea un diametru de 57,9 m. De atunci, din trunchiul său s-au desprins mai multe trunchiuri toate având aceeaşi rădăcină. Vârsta îi este estimată între 2000-4000 de ani.
Frunzele castanului sunt lanceolate, zimţate pe margini, având 16-28 cm lungime şi 5-9 cm lăţime, iar florile sunt amenţi (mâţişori) femeli şi masculi şi apar în iunie-iulie atrăgând multe albine.
Fructele sunt achene globuloase. Există soiuri pentru culturi care ajung să aibă rod în 8-10 ani, dar exemplarele sălbatice rodesc mult mai târziu.
În România, mai ales în zona Baia Mare şi Tismana, se cultivă soiurile Polovraci şi Tismana (soiuri obţinute în ţara noastră), iar in UK sunt preferate Marron de Lyon şi Paragon. Diversele varietăţi au caracteristici specifice precum conţinut mare de zaharuri, castane de dimensiuni mari, aromă puternică, etc.
Cum se înmulțește și cum se îngrijește
Castanul se înmulţeşte prin seminţe, marcotaj şi altoire (ex. pe stejar). Seminţele germinează la sfârşitul iernii sau la începutul primăverii, iar puieţii pot fi lăsaţi 1-2 ani în locul în care au răsărit înainte de a fi mutaţi în plantaţie.
Creşterea arborilor este destul de lentă. În 3 ani de la plantare, tulpina are în jur de 1m înălţime. Pentru o bună dezvoltare, solul trebuie udat şi curăţat de buruieni.
Citește și: Are o aromă asemănătoare cu banana și mango. Știți cum se numește fructul?
Planta preferă o climă temperată moderată, uşor umedă, cu veri călduroase, suferind la geruri mai ales dacă acestea apar la sfârşitul primăverii sau toamna prea devreme. Totodată preferă solurile bine drenate, afânate, uşor acide. La maturitate trece cu bine peste perioade de secetă.
Lemn rezistent la umezeală, ideal pentru mobilă și construcții
Castanul este un bun combustibil, iar din lemnul său de culoare deschisă, trainic şi dur se confecţionează mobilă de calitate. Se utilizează şi la construirea butoaielor, acoperişurilor, gardurilor şi a altor construcţii exterioare fiind rezistent la umezeală.
Frunzele tratează reumatismul, tusea și diareea
Frunzele castanului comestibil conţin taninuri şi au proprietăţi antibacteriene şi antifungice fiind utilizate în tratarea reumatismului, tusei şi diareei. Castanele conţin amidon, glucoză, zaharoză, vitamina C, complexul de vitamine B, cupru, fier, mangan, fosfor, zinc şi magneziu. Nu conţin gluten.
Preparate inedite din castane: Bûche de Noël
Transformate in faină, piure, coapte, fierte, sub formă de umplutură pentru curcan, de supe şi sosuri, castanele au un loc important în bucătărie în zilele reci de toamnă târzie şi iarnă.
Castanele uscate trebuie înmuiate în apă cam cu 8 ore înainte de preparare.
O reţetă simplă este să le găuriţi coaja în câteva locuri, să le coaceţi pentru 25 minute, iar apoi să le decojiţi cât sunt încă calde şi să le săraţi.
Bucătarii talentaţi pot încerca şi prăjitura franţuzească, tradiţională de Crăciun, Bûche de Noël, un “buştean” din ciocolată umplut cu piure de castane sau prăjitura italienească Montebianco unde un” munte”
de piure de castane este acoperit cu frişcă.
Se pare însă că pe locul unul în preferinţele majorităţii gurmanzilor se află castanele glasate, castane fierte în sirop de zahăr până la saturare.
Surse foto: www.wikipedia.org, www.chinesemedicineliving.com, www.homecinemacenter.com, www.foodnetwork.com
