Sănătatea din bucate: amar, acru sau astringent. Dulce, nu!

Auzim aproape zilnic “regula de aur”: dacă vrei să fii sănatos trebuie să mănânci cât mai multe fructe şi legume!

Studii recente demonstrează însă că fructele şi legumele pe care le consumăm au un conţinut redus de phytonutrienţi, substanţe care protejază corpul împotriva unor boli grave precum: cancer, boli cardiovasculare, demenţă şi diabet.

Mai puţine fibre, mai multe zaharuri

Oamenii au inceput sa modifice continutul în phytonutrienţi ai plantelor din momentul în care au încetat să le mai culeagă din natură, începând să le cultive. Au fost preferate varietăţi cu un conţinut redus în fibre şi substanţe amare, dar bogate în zaharuri şi uleiuri. Practic, de-a lungul timpului, s-a realizat o selecție artificială soiurilor de fructe și legume mai dulci deoarece erau mai plăcute la gust și, deci, mai ușor de vândut.

Ştim astăzi că cei mai mulţi phytonutrienti au gust amar, acru sau astringent. Practic, aceste caracteristici ar fi primele semne după care să ne ghidăm atunci când vrem să recunoaștem fructele și legumele cu adevărat sănătoase.

Porumbul, patru subspecii

Evoluţia porumbului în dieta noastră prezintă unul dintre cele mai ilustrative exemple în acest sens.

Porumbul, Zea mays are 4 subspecii dintre care numai una este utilizată în alimentaţie, Zea mays mays. Aceasta, deşi are un continut proteic de 10 ori mai redus decat celelalte 3 subspecii (teosinte), a fost preferată de strămoşii noştri.

În 1400, această plantă era deja esenţială în dieta populaţiilor din Mexic, America de Nord şi cea de Sud.

În secolul XVII, în America de Nord, populaţiile amerindiene cultivau porumb cu boabe de diferite culori: roşii, galbene, albastre, verzi şi negre.

Coloniştii europeni au folosit acest porumb până când, întamplător, în 1779, în timpul persecutării populaţiilor locale, au descoperit un lan în care ştiuleţii aveau boabe galbene, dulci. Acestea au devenit rapid foarte populare.

La începutul secolului XIX, Noyes Darling un fermier american din Connecticut, a obţinut un soi de porumb cu boabe albe şi mai dulci decât cele galbene. Această nouă subspecie a avut un real succes în rândul consumatorilor.

A urmat descoperirea în 1950, de către John Laughnan a porumbului cu boabe extra-dulci care în prezent se găseşte în majoritatea magazinelor din întreaga lume.

Să cultivăm porumb roşu, albastru, negru

Boabele de porumb roşii, albastre şi negre conţin antociani, substanţe care scad colesterolul şi presiunea arteriala si reduc riscul aparitiei unor boli precum: obezitate, diabet, cancer si boli cardiovasculare.

Boabele galbene conţin beta-caroten, precursor al vitaminei A, cu rol în buna funcţionare a sistemului imunitar şi a ochilor.

Un studiu FAO din 1999 arată că începând cu 1900, 75% din diversitatea genetică a plantelor cultivate a fost pierdută deoarece majoritatea fermierilor din lume, au abandonat varietăţile locale în favoarea unor varietăţi cu producţie crescută.

Consumăm doar 12 specii de plante şi 5 de animale

În prezent, 75% din hrana oamenilor este obţinută din numai 12 specii de plante şi 5 specii de animale. Numai orezul, porumbul şi grâul asigură 60% din caloriile şi proteinele obţinute din plante.

Un alt aspect este acela al pierderii unui procent mare de minerale şi vitamine la plantele cultivate în ultimele decenii.

Unul dintre primele semnale de alarmă a fost tras de cercetătorul Anne-Marie Mayer, din Anglia care a observat diminuarea conţinutului de minerale la plantele cultivate în intervalul 1930-1980.

Un studiu similar s-a desfășurat şi în SUA. Cercetatorul Donald Davis, de la Institutul de Biochimie al Universităţii din Texas, a analizat 43 fructe şi legume cultivate între 1950 şi 1999 şi a descoperit o reducere considerabilă a conţinutului de vitamine, minerale şi proteine.

Metodele de creştere în regim intensiv au facut ca plantele să crească din ce în ce mai repede, dar preţul a fost reducerea substanţelor care le fac atât de valoroase pentru om.

Dana Canari, Biolog