Cătina – amestec minunat de culoare şi sănătate

2
- Reclamă -

Cătina (Hippophae rhamnoides) este un arbust răspândit din vestul Europei până în Mongolia şi nord-vestul Chinei. Se întâlneşte în zone de ţărm (tolerează bine sarea în aer şi sol) şi în zone aride. Ca urmare, este utilizat în programele de prevenire a deşertificării şi în acţiuni de fixare a solului pe coaste.

De obicei, creşte până la înălţimea de 3-5m, dar în centrul Asiei se întâlnesc exemplare de până la 10m înălţime.

Tulpina cătinei prezintă spini bine dezvoltaţi, iar frunzele sunt lanceolate de culoare verde-gri.

Plantarea

Cătina este o plantă dioică, adică există plante femele şi plante mascule. Cele mascule sunt mai viguroase, au ramuri anuale mai groase, muguri grupaţi şi mai mari decât ai plantei femele. Specialiştii recomandă ca în plantaţii să existe un raport de 1 planta masculă la 6-8 femele.

Polenizarea se face de către insecte şi vânt. Planta masculă  înfloreşte devreme în aprilie, iar cea femelă mai târziu, după înfrunzire. Se înmulţeşte prin butaşi, drajonare şi marcotaj.

Puieţii se plantează primăvara devreme sau toamna târziu, în gropi cu adâncime şi lăţime de 60 cm. Șansele de prindere cresc dacă rădăcina se ţine pentru câteva ore într-un amestec de  balegă de vacă, apă şi argilă. Se recomandă ca distanţa dintre plante să fie 1,5 m, iar dacă se plantează pe rânduri, distanţa dintre acestea să fie de 4-6 m.

- Reclamă -

Cătina rezistă la ger şi temperaturi ridicate, dar este pretenţioasa în ceea ce priveşte expunerea la soare, având nevoie de multă lumină şi poate trăi 30-50 de ani.

În primii ani, solul din jurul plantei trebuie curăţat de buruieni pentru a permite o bună dezvoltare a rădăcinilor. Începe să fructifice în cel de-al treilea an, iar recoltele sunt mai bogate o data la doi ani. O plantă matură produce între 3-5 kg de fructe pe an.

Perioada optimă de recoltare este 15 septembrie-15 octombrie, dar fructele rezistă pe ramuri toata iarna.

Preţul unui puiet este de variază de la 3 la 10 lei şi îl poţi comanda de aici.

Planta mai este cultivată în Franţa, Germania, Finlanda, Canada, iar cel mai mare producător la nivel mondial este China.

Utilizare

catina-mierePlantă medicinală

Fructele de cătina conţin vitaminele A,C, B1, B2, B6, E si K, precum şi calciu, potasiu, magneziu, fier şi sodiu.

Ca urmare, consumul lor duce la întărirea sistemului imunitar, întărirea sistemului nervos, protejarea organismului împotriva radiaţiilor şi are efect vermifug.

Din pulpa fructului şi din seminţe se extrag uleiuri. Cel extras din pulpă este vâscos şi de culoare roşu deschis spre portocaliu, iar cel din seminţe este galben şi mai fluid.

Uleiurile se utilizează în industria cosmetică având efect în calmarea iritaţiilor şi arsurilor şi prevenirea îmbătrânirii pielii, ajutând la hidratarea , regenerarea şi  menţinerea elasticităţii acesteia.

Din fructele de cătină se produc sucuri, ceaiuri, gemuri şi băuturi alcoolice precum vinuri şi lichioruri –lichiorul Spinello.

Planta ornamentală

Fructele portocalii dau un aspect deosebit de atractiv curţilor şi parcurilor, cătina fiind un arbust decorativ apreciat de către grădinari.

Cum fructele rezistă peste iarna, tufele de cătină atrag multe păsări în sezonul rece şi deoarece planta înfloreşte devreme constituie o sursă timpurie de nectar pentru albine şi alte insecte.

Crengile sunt folosite de florari în realizarea buchetelor cu iz de toamna.

Plantă folosită în conservarea solurilor

Tufele de cătină pot crea perdele de vegetaţie pentru protejarea terenurile împotriva vânturilor puternice deoarece rădăcinile lor sunt bine ramificate asigurându-le rezistenţă.

Totodată, tufele reţin apa şi fixează azotul în sol fiind utilizate în lucrări de protejare a acestuia.

Reţetă pentru sucul de cătină cu miere ca în Moldova

Se curăță cătina de codițe, se spală bine și se dă prin robotul de bucătărie. Amestecul se strecoară printr-o pânză de tifon, iar siropul rezultat se pune într-un vas de plastic. Cojile, semințele și tot conținutul rămas se clătesc cu catina-sucapă fiartă și răcită (min. 2 litri) și se strecoară din nou; siropul „al doilea” rezultat se amestecă cu cel dintâi.

Se măsoară siropul și la 1 litru de sirop se adaugă 2 aspirine și se lasă 24 de ore la macerat la rece. La această compoziție se mai poate adăuga un pliculeț de sare de lămâie. După 24 de ore, la 1 litru de sirop se adaugă un kg şi jumătate de miere de albine. Se amestecă bine până la omogenizare.

Siropul se păstrează la rece și se poate consuma până la doi ani.

Atenţie!!!

  1. Se folosesc numai vase de plastic și linguri/spatule de lemn, pentru a evita oxidarea.
  2. Resturile rămase după ce am făcut siropul nu se aruncă, ci se păstrează şi se pun la uscare pentru ceai.

Autor: Biolog Dana Canari

 

- Reclamă -

2 comentarii

Lasă un comentariu

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.