Combaterea șobolanilor cu ajutorul păsărilor răpitoare

1
- Reclamă -

Cu originea în Asia, populațiile de șobolani negri (Rattus rattus) și șobolani maro (Rattus norvegicus) au invadat Europa cu sute de ani în urmă.

Se pare că primii au ajuns șobolanii negri, care provenind din India și sud-estul Asiei, preferă zonele mai calde. Cum sunt o specie semi arboricolă, se simțeau foarte bine în perioada construcțiilor din lemn. Aceștia au fost urmați în Evul Mediu de șobolanii norvegieni (maro), care au dimensiuni mai mari. Șobolanii maro sunt mai rezistenți la frig și, fiind o specie care își sapă galerii în pământ, s-au adaptat bine în zonele populate de oameni, odată cu apariția construcțiilor din cărămidă și apoi beton.

Din cauza ratei crescute de reproducere și a consumului de cereale, cele două specii au devenit rapid un pericol pentru locuitorii bătrânului continent. Oamenii au încercat de-a lungul timpului nenumărate metode de înlăturare a acestor rozătoare. De cele mai multe ori oamenii au uitat că natura are mecanismele ei de control al populațiilor de orice fel.

Cum micșorăm natural populațiile de șobolani

ciu de padure-striga-huhurez mic

Ciuf de pădure, strigă, huhurez mic

- Reclamă -

În locul măsurilor clasice de combatere a șobolanilor (capcane și otrăvuri) putem avea  grijă ca păsările răpitoare să aibă locuri de cuibărit: copaci de pe marginea câmpurilor, păduri cu arbori scorburoși și poduri deschise. Astfel omul își asigură alianțe strategice de temut în lupta cu mereu înfometații invadatori.

Păsari precum șorecarul, vânturelul roșu, ciuful de pădure, ciuful de câmp, acvila țipătoare mică, huhurezul mic, striga, cucuvea și buha pot consuma în fiecare an un număr impresionant de dăunători.

sorecar si vanturel rosu

Șorecar și vânturel roșu

De ce nu raticidelor

Raticidele sunt deosebit de periculoase pentru oameni, în special pentru copii, dar și pentru câini, pisici, păsările răpitoare și alte animale sălbatice care se hrănesc cu șobolanii otrăviți.

Un studiu al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului din SUA arată că între 1999-2003, un număr de 25 549 copii au fost otrăviți cu astfel de substanțe, 72% dintre aceștia fiind intoxicați cu brodifacum, substanța folosită și în România de firmele care se ocupă cu controlul dăunătorilor în localități.

Echilibrul ecosistemului – montarea cuiburilor artificiale

Menținerea echilibrelor naturale este singura soluție care nu are urmări negative pe termen lung asupra vieții noastre. O metodă simplă de a ajuta populația de păsări răpitoare este montarea cuiburilor artificiale. Iată câteva sfaturi utile pentru confecționarea cuiburilor de strigă și huhurez:

Cuib pentru strigă
cuib 1-montați două cutii, aflate la distanță de câteva sute de metri una de cealaltă deoarece femela și masculul se odihnesc în locuri separate

-dimenisiunilie cutiilor trebuie să fie de:  L45/l15/h 45 cm

-nu plasați cuiburile cu intrarea în direcția din care bate vântul

-nu plasați cuiburile lângă drumuri și șosele

-asezați cuibul în arbori sau pe construcții astfel încât să aibă o întindere cât mai mare în față

-dacă optați pentru un cuib montat în podul casei sau a unui hambar aveți grijă ca fereastra acestuia să fie deschisă în permanență astfel încât păsările să nu fie prinse în interior

-aveți grijă ca intrarea să fie vizibilă pentru pasăre

-tineți cont de faptul că apa și zăpada nu trebuie să rămână pe acoperișul cuibului

-asezați cuibul într-o zonă umbrită și ascunsă (ex. la îmbinarea unor crengi groase)

-nu vă apropiați prea mult de cuib și nu încercați să verificați dacă sunt ouă în acesta.

În primul an păsările vor folosi cuiburile artificiale drept locuri de odihnă și abia după 1-2 ani ca loc pentru creșterea puilor.

 

Cuib pentru huhurez (mic și mare)

cuib 2-cuiburile se amplasează la înălțimi mari-10 m

-cutia de lemn trebuie să aibă dimensiuni de: 30x30x70 cm

-cuiburile se montează toamna și iarna deoarece aceste specii încep să se cuibărească încă din luna februarie

-cuiburile montate în anii anteriori trebuie curățate în fiecare toamnă pentru a evita dezvoltarea paraziților.

 

Autor: Dana Canari, biolog

Surse foto: www.ro.wikipedia.com, www.toateanimalele.ro, www.casacuperusi.wordpress.com, www.tinutulpadurenilor.ro

- Reclamă -

un comentariu

Lasă un comentariu

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.