Leurda (Allium ursinum), un tonic natural pentru inimă

Leurda, originarǎ din Europa şi Asia este în aceastǎ perioadǎ din an, preferata urşilor şi a porcilor mistreţi care sapǎ dupǎ bulbii plantei.

Unul dintre numele cu care mai este cunoscutǎ planta este chiar usturoiul ursului.

Se întâlneşte în pǎdurile de foioase,  în zone cu soluri umede şi uşor acide.

Mirosul pregnant de usturoi pe care îl emanǎ o face uşor de deosebit de douǎ specii de plante care sunt otrăvitoare pentru om şi cu care este uneori confundatǎ şi anume mǎrgaritar (Convallaria majalis) şi  rodul pǎmântului (Arum maculatum).

Planta are frunze alungite şi flori mici, albe. Înflorirea are loc in lunile mai-iunie.

Frunzele conţin vitamina C, vitamina A, alicina (substanţa ce întǎreşte sistemul imunitar), potasiu, magneziu şi calciu, constituind un tonic natural pentru inimă.

Consumul de leurda are efect detoxifiant, depurativ, diuretic, vermifug, ajutǎ la vindecarea bolilor de plǎmâni şi rinichi, la atenuarea problemelor generate de varice şi hemoroizi, având efect antiinflamator asupra venelor şi de tonificare a pereţilor vaselor de sânge.

Efectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute din vechime, gǎsindu-se dovezi cǎ era folositǎ de celţi, daci, romani, greci şi germani.

Laptele pe care îl dau vacile ce au consumat leurda are un iz de usturoi, la fel şi untul făcut din acesta.

Prezenţa plantei este un indicator al pǎdurilor virgine şi cvasivirgine, pǎduri dezvoltate natural, fǎrǎ intervenţia omului sau cu o intervenţie minora ce nu a afectat procesele ecosistemice.

Autor: Dana Canari, Biolog