Andreea Iulia Kalisch: Cât e de etic și moral să lupți pentru un loc pe raft?

Viața fermierilor nu este ușoară. Dovezile sunt multiple. Vă puteți convinge și din interviul de mai jos realizat cu Andreea Kalisch de la Fermierul Moroșan.

-Cum ați traversat pandemia și toate restricțiile impuse ?

-A fost o perioadă lungă. Mai lungă decât marea majoritatea dintre noi anticipam. A fost cu de toate însă, în ansamblu, am trecut cu bine. Că locație suntem într-un colțișor de Maramureș, nu am fost foarte afectați efectiv de ce se întâmpla în țară, în orașele mari. Ca funcționare mă refer. Psihologic s-au răsfrânt tensiunile dar să îngrijeșți 80.000 de plante, deși poate fi dificil, are un efect benefic, terapeutic.

 – Cât de mult a avut de suferit afacerea dumneavoastră în această perioadă?

– Din punct se vedere al producției, sezonul 2021  a fost unul foarte bun. Problemele nostre au fost dăunătorii. Am avut un atac puternic de afide, apoi un atac de tuta absoluta, care, din fericire, a apărut în luna septembrie și am reușit să o ținem sub control până în ianuarie când am oprit producția pentru schimbarea ciclului. Dacă ne raportăm la alte sectoare din economie, parcă ți-e și rușine să zici că ți-a fost greu. Cifrele nu arată precum proiecțiile sau potențialul maxim al afacerii, dar funcționăm, livrăm și astăzi, cultura arată impecabil deci sunt mulțumită.

 -Au apărut oportunități în 2022?

– S-au lansat câteva linii noi de finanțare pe agricultură. Am depus proiecte și eu. Voi spune de câte ori am ocazia, investițiile în agricultură pe fonduri europene sunt o oportunitate pentru fiecare cetățean din România. Trebuie accesate! Aud diverse povești cum că e greu și că e multă muncă. Da, e greu, e muncă, e și ” sudoarea frunții”, dar este, și o spun apăsat, o oportunitate!

 – Obţinerea unei finaţări, accesarea de fonduri sunt mai dificile acum?

– Nu aș zice mai dificile. Dimpotrivă. Sesiunile au fost deschise mai mult decât preconizam. Nu au fost solicitări precum în anii anteriori. E semn că societatea în ansamblul ei încă suferă. Finanțările din sectorul bancar sunt de regulă mai greu de obținut însă, sunt protocoale semnate de către instituții bancare și Agențiile de Stat pentru a ajută fermierii să obțină capital privat. Eu văd că s-au făcut pași importanți în această direcție. Cred totuși că, deși facile din punct de vedere administrativ, sunt mai dificile din punct de vedere psihologic. Este o zicală la noi în Maramureș: „Degeaba zidește omul dacă nu zidește Domnul”. Din păcăte omul nu-și mai pune nădejdea în adevărurile imuabile, ancestrale! Se raportează la contextul social, la percepția lor derivată din conținutul știrilor și informațiilor din media. Panică sau liniștea fiecăruia e în funcție se ce aude la televizor, de ce citește în online, de ce mai zic alții care la rândul lor au citit sau au auzit. Sunt câteva repere esențiale ale lumii noastre. Spre exemplu, știm că pui sămânța în pământ, germinează, crește și rodește. Știm că soarele e necesar pentru procesul de fotosinteză, fără el nu ar fi viață. Știm că apă e vitală. Știm că copilul se liniștește în brațele mamei sau că simplul contact cu ochii ei îi dă curaj. Știm că există acel limbaj uman nescris în care un gest, un zâmbet, un cuvânt te poate ridică atunci când eșți căzut. Acestea sunt adevăruri zidite și de neclintit. Acestea sunt reperele în jurul cărora trebuie să acționăm. Contextul social e iluzoriu , azi e, mâine nu mai e sau poimâine e altul. Am văzut cu toții în pandemie cât de fragilă e structura socială în care trăim. Cât de repede poți pierde tot, libertatea inclusiv. Oamenii, tinerii în special, trebuie să îndrăznească! Am avut în vizită un grup de studenți de la USAMV Cluj Napoca. Au fost încântați de ce au văzut, chiar m-au ajutat câteva ore. A fost una din cele mai frumoase zile în fermă. Îndemnul meu este să ai încredere în propria-ți determinare și nădejde în Dumnezeu.

 -Ați observat o schimbare (în bine sau rău) în ceea ce privește programele promovate de Ministerul Agriculturii?

– E aproape imposibil să nu observi cât de multe lucruri pozitive se întâmplă la nivelul Ministerului Agriculturii. Mie, gestiunea fermei îmi ia cam tot timpul. Nu sunt activă în comunicare, nici măcar în social media. Totuși, s-a ajuns la mine, prin diferite canale, solicitări pentru puncte de vedere pe sectorul bio, spații protejate, inclusiv la nivel de consultanță. S-au colectat activ informații, opinii, situații punctuale;  a fost un semnal puternic că vocea ta, a fiecăruia până la urmă, contează. Nu suntem obișnuiți cu asta. Inițial chiar și eu am considerat că e inutil să-mi exprim vreo opinie. Însă văd o mobilizare generală la nivel de instituții din subordinea Ministerului. Dintr-un Minister inert a devenit un organism viu în care simți că poți activă. Eforturile pe linia de politici și strategii sunt remarcabile. Agricultură e un sector complex, un sector volatil , trebuie continue ajustări, nu poți da Ordinul și să mergi în vacanță. Ce văd că face Adrian Chesnoiu e absolut excepțional. Nu am nicio îndoială că sub conducerea lui, în câțiva ani, sectorul agricol va deveni și mai puternic, mult mai atractiv pentru tineri. Pentru că, din ce văd, puțini tineri se orientează către agricultură. Și e păcat pentru că e un sector îndestulător. Atât spiritual cât și material.

 -Putem profită din punct de vedere agricol de criză războiului din Ucraina?

– Nu cred că noi vom fi marii „profitori”. Probabil că vor fi aceia care s-au pregătit,  din punct de vedere geostrategic, mai din timp, pentru această etapă. Dar nici nu cred că asta este miza noastră acum (de a profită de criză din Ucraina). Cred că miza este să ne uităm fiecare în jurul nostru și să vedem cum putem contribui la binele comun, cu adevărat. Unde și ce legături să creem unii cu alții astfel încât să profităm deplin de resursele noastre. Să creștem temeinic această națiune, să ridicăm împreună societatea în care trăim, fiecare pe sectorul lui, fiecare în pătrățelul lui, că e un metru,că sunt zece, să punem câte o piatră sau pietricică, temelie pentru viitorul copiilor noștri. Această ar trebui să fie preocuparea principala a fiecărui cetățean. Oportunitățile de ansamblu  trebuiesc analizate de cei care dețin informații suficiente pentru a face sau a nu face ceva. În sensul acesta am făcut trimiterea la politici și strategii esențiale.

 -Ce proiecte aveţi pentru acest  an?

-Am început anul cu dorința de a-mi eficientiza energetic fermă. Pentru a nu fi în competiție directă cu producătorii din câmp, încerc să modific perioada de schimbare a culturii. Sezonul trecut am livrat din aprilie până în ianuarie anul curent. Sper că la anul să întru pe producție din septembrie până în iunie iar lunile de vara să replantez. În acest fel, în lunile de vara când e vârf de producție la roșiile românești, eu voi crește răsadurile și voi face muncă de întreținere.

Vezi și Sfat pentru fermieri: “Accesarea de fonduri nerambursabile e o ocazie unică”

 -Cum decurge relația cu  magazinele partenere?

– Prefer să nu vorbesc despre asta.

 – Să înțelegem că nu foarte bine ?

– Nu. N-am spus asta. Livrez zilnic, am 3 mașini care sunt mereu pe șosele. Sunt multe componente, mulți factori, experiențe și interpretări obiective și subiective. Am întâlnit oameni cărora le sunt profund recunoscătoare, am întâlnit oameni buni, integri , am întâlnit însă și oameni delăsători, lipsiți de empatie, etc. Voi explora însă și alte opțiuni pe viitor. În lunile următoare voi încerca să văd ce înseamnă exportul. Ar fi interesant de știut care e necesarul de consum pe roșii bio și care e potențialul de producție autohton. Dacă producția excede necesarul, în mod cert voi opta pentru export. E o informație pe care încă nu o am în detaliu.

 –  Va gândiți la export când aveți contracte cu Mega Image, Lild și Kaufland?

– Chiar și la Carrefour am livrat cantități considerabile câteva săptămâni. Din discuțiile cu ei mi-a venit ideea de export. Într-un mod haios de altfel pentru că s-a iscat o problema de etică destul de incomodă pentru mine. Aveam un profesor de etică , domnul Teodor Vidam. Mi-a fost coordonator de doctorat. Obișnuiam să dezbatem ore în șir pe probleme de etică și moralitate. E frumos să ai polemici pe probleme care nu te privesc în mod direct. E cumplit să fi tu însuti într-un asemenea conflict, însă. Cât e de etic și moral să lupți pentru un loc pe raft? În raport cu importatorii, spanioli, olandezi, turci sau care o mai fi din import, nu am nicio ezitare , mai ales că am certitudinea unui produs mai bun. Dar în spatele lor sunt alte mecanisme, nu întru acum în detalii. Însă, când lupți împotriva producătorului autohton, cât de mult îți e permis ? Care sunt armele corecte? De ce tu și nu celălalt? Dacă știi că unul din doi sau din trei vor munci degeaba, mai poți fi mulțumit de spațiul pe raft în detrimentul lor ? Eu consider că am multe avantaje tactice. Vorbesc două limbi străine, am lucrat mult pe internațional, nu ar fi o problema să-mi creez o infrastructură pe export. Repet, asta dacă voi ajunge la concluzia că producția excede necesarul pentru că, parte din împlinirea profesională a ceea ce fac este când discut cu oameni din diferite părți ale țării și îmi spun că au cumpărat roșiile nostre și sunt delicioase.

-Mulțumim!

2021 an capricios pentru roșiile românești