Sfat pentru fermieri: “Accesarea de fonduri nerambursabile e o ocazie unică”

Producătorii știu cel mai bine cum se obțin finanțările, cât de ușor se poate distribui marfa și cât de simplă este relația cu statul. Andreea Kalisch, de la Fermierul Moroșan, cu care am mai vorbit despre roșiile produse în ferma pe care o deține, ne-a răspuns la mai multe întrebări.

-Din experienţa pe care o aveţi în acest domeniu, ce ne puteţi spune despre obţinerea unei finaţări, accesarea de fonduri, împrumuturi?

-Accesarea de fonduri este un proces frumos și prietenos. Dacă știi ce vrei sa faci și ești dispus să muncești pentru aceasta, ai șanse mari sa obții finanțare nerambursabilă. Nimic nu e ilogic sau lipsit de temei. Principiile, targeturile, condițiile de acordare și eligibilitate sunt clare. Desigur, ți se cer o mulțime de clarificări însă, având în vedere ca sunt „bani gratis” îmi pare firesc să fi dispus să dovedești aptitudinile tale în gestionarea banilor și a obiectivelor propuse.

Nimic nu e în plus.

Niciun efort nu e prea mare. Agenția pentru Finanțări Rurale (AFIR) este vectorul principal pe sectorul agricol. Am fost surprinsă atât prin structura cât și prin profesionalismul și abordarea lor.

Cred că e cea mai prietenoasă instituție cu care am avut de a face în România. Și cea mai profesionistă.

Partea de cofinanțare (finanțare/împrumuturi) e mai dificilă deoarece intervine o instituție bancară, de cele mai multe ori.

Din păcate, pe baza experiențelor anilor anteriori, împrumuturile se acordă foarte, foarte greu. Sunt multe proiecte nefinalizate. Mulți bani nerecuperați, deci băncile sunt precaute. Finanțatorii la fel.

-Cum caraterizaţi programul ”tomata”? A fost benefic? Aţi participat la el?

-Tomate în „spatii protejate” cu suprafața de 1.000 mp ×3.000 euro. Noi avem 18.000 mp și primim tot atâta cât cei cu 1.000mp. Un prilej bun de fraudă pentru unii. Sigur, au fost și de bună credință, oameni care au beneficiat de acei bani în mod onest. Puțini cred, totuși. Însă, în mod cert, nu e un program de sprijin real al culturilor în spatii protejate.

Vezi și INTERVIU, producător autohton de roșii: ”În agricultură nu poți deține controlul absolut”

-Care sunt plusurile şi care sunt minusurile programelor promovate de Ministerul Agriculturii ?

-Dacă ne raportăm la cele două agenții principale (AFIR respectiv APIA) putem vorbi de plusuri. APIA, prin personalul abilitat, aduce un plus imens în ceea ce privește educarea și disciplinarea românilor din mediul rural. Dacă aș fi Președintele României, aș oferi decorații tuturor angajaților APIA care preiau și procesează dosarele cetățenilor fermieri.

Politicile de acordare a subvențiilor anuale sunt bune strict pentru că acoperă întreg spectrul agricol. Fiecare primește ceva. Pentru oamenii de rând și acel pic înseamnă un ajutor. În ceea ce privește programe reale de susținere, ele nu exista. Mulți mă întreabă de ce roșiile de import din Spania, Olanda sau Polonia sunt mai ieftine pe raft. Nu e pentru ca producătorii autohtoni vor profit mai mare, ci pentru că ei luptă pentru supraviețuire. Sunt nevoiți sa vândă mai scump, din lipsa unor programe reale de susținere. Programele de susținere au ca scop principal nu îmbogățirea producătorului ci susținerea lui în a aduce pe piața un produs mai ieftin, accesibil populației. Când veți vedea pe raft produse autohtone sub prețul de import, să știți ca Ministerul Agriculturii si-a preluat activ rolul de a fructifica culturi din pământ românesc. Ministerul Agriculturii e în nevoie urgentă de reformă profundă.

-Ce sfat aveţi pentru un legumicultor aflat la început de drum, de ce ar trebui să se ferească?

-I-as spune să aibă curaj, să fie îndrăzneț, să caute toate oportunitățile și să se bucure de ele. Sunt multe experiențe. Să le asculte pe cele bune și să îndrăznească. Accesarea de fonduri nerambursabile e o ocazie unică. Dacă vrei să faci ceva, poți! Vor fi trepte grele dar orice domeniu le are. Sunt doua componente principale. Partea de investiție și partea de producție efectivă. Să se ferească de tentația afacerii în timpul investiției. Să nu uite că producția este ținta iar optimizarea producției presupune investiție maximizată.

-Ce proiecte aveţi pentru a doua jumătate a acestui an?

-Îmi doresc o linie de sortare și ambalare profesională. În acest sens vom încerca atragere de fonduri pentru anul viitor.

-Aveți o producție care să vă permită să aprovizionați magazinele partenere pe tot timpul anului?

– Deocamdată nu. Provocarea cea mai mare o constituie încălzirea pe timp de iarnă.
Ideal ar fi să plantam în lunile de vara , când ies pe piața micii producători iar preturile scad semnificativ. Asta înseamnă livrari din septembrie pana în iulie anul următor. Este visul meu deci, răspunsul va fi altul dacă reveniți cu întrebarea într-un an, maxim doi.

-Vă urăm succes!

Cele mai mari creșteri de preț la produsele alimentare