Stevia rebaudiana este o plantă originară din Paraguay și Brazilia și nu trebuie confundată cu ștevia (Rumex patientia). Componentele sale active îi conferă o putere de îndulcire de 150 ori mai mare decât cea a zahărului.
Indienii Guarani din America de Sud folosesc Stevia de sute de ani pentru îndulcirea mate-ului și a unor produse medicinale tradiționale, dar și pentru tratarea arsurilor și a durerilor abdominale.
Stevia rebaudiană (a nu se confunda cu ștevia!) este o planta din familia florii soarelui și a cicorii care trăiește în regiuni cu clima sub-tropicală, dar se adaptează și în zone temperate. Este perenă, erbacee, se dezvoltă bine la temperaturi între 15-30 grade Celsius (suporta și temperaturi scăzute, până la -6 grade Celsius), pe soluri umede, dar bine drenate. Preferă solurile acide și poate crește și în zone semi-aride, muntoase și zone cu soluri infertile.
Cultivare
Se plantează semințele în răsadnițe la începutul primăverii și se transplantează afară la începutul lunii mai. Recoltarea se face chiar înainte de înflorire, în septembrie, când planta ajunge la o înălțime de 40-60 cm.
Imediat după recoltare, planta este uscată (24-48 ore la temperaturi de 40-50 grade Celsius), iar apoi tulpinile sunt separate de frunze cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. Din 21500 kg/ha de plata verde rezultă după uscare, 6000 kg/ha plantă uscată.
Frunzele uscate se lasă la înmuiat în apă pentru a elibera compuşii ce dau gustul dulce, apoi lichidul este filtrat, purificat şi se obţine extractul folosit în alimentaţie.
Cultură sustenabilă
Cum în ultimele decenii varietatea culturilor la nivel mondial, a scăzut dramatic deşi o dieta sănătoase impune varietate, culturile de stevie aduc o înbunătăţire a situaţiei. Fermierii sunt interesaţi de creşterea acestei plante puţin pretenţioase şi care nu necesită prea multe resurse (apă, energie şi teren), având impact redus asupra mediului. Loturile cultivate cu Stevia sunt de obicei mici deoarece puterea de îndulcire este uriaşă faţă de a altor plante din care se obţin îndulcitori.
Conform datelor oferite de Stevia Global Institute, amprenta de carbon a culturilor de Stevia este redusă în comparaţie cu cea a porumbului (din care se extrage siropul de porumb), sfeclei şi trestiei de zahăr.
Îndulcitorii produşi din Stevie
Utilizarea îndulcitorilor produși din Stevie a generat controverse referitoare la efectele asupra sănătății umane, atât în SUA (unde între 1991-1995 au fost interzişi datorită unor studii care arătau că sunt cancerigeni) cât și în Uniunea Europeană, dar în prezent, utilizarea acestora este aprobată în numeroase țări.
Unele studii arată că îndulcitorii din Stevia scad presiunea arterială și interacționează cu numeroase medicamente: anti-inflamatoare, anti-virale, anti-micotice, cu medicamentele care scad nivelul colesterolului, cu agenți de fertilizare, etc.
Cel mai mare utilizator de Stevie la nivel mondial este Japonia, unde în 1988 ocupa 40% din piața de îndulcitori. Încă din anii 60’ în această țară a început o puternică mișcare pentru eliminarea din alimente a îndulcitorilor artificiali și a zahărului. S-a considerat că Stevia e soluția cea mai bună.
Glicozide derivate din steviol (E960) au fost aprobate ca aditivi alimentari de Comisia Europeană în 2011, iar FDA-Food and Drug Administration (SUA) a aprobat folosirea Steviei în produsele dietetice în 1995.
Gulia, o sursă bogată în vitamina C și B
Coca-Cola în colaborare cu Cargil, a creat și folosește Truvia, iar Pepsi în parteneriat cu Merisant, a creat și folosește PureVia. Ambele produse au la bază rebaudiozida A extrasă din Stevie.
Valoarea pieței mondiale a Steviei a fost în 2014, de 336 milioane de dolari americani. Cei mai mari producători sunt Paraguay, Kenya, China, SUA, Vietnam, Brazilia, India, Argentina şi Columbia.
Autor: Biolog Dana Canari