Vrancea, cel mai bogat județ din România în viță de vie. Tot Vrancea este și epicentrul cutremurelor din România… cum merge vinul și cutremurele, aflăm dintr-un reportaj marca Agerpres.
Astfel, în Vrancea sunt plantate peste 26.000 de hectare de viță de vie, respectiv 10% din suprafaţa viticolă a României. Anual, județul produce peste 100 de milioane de litri de vin, însă turismul oenologic în zonă este puţin dezvoltat faţă de alte zone viticole ale ţării. Aici Vrancea trebuie să lucreze pentru a deveni și un epicentru al unui astfel de turism care generează miliarde de euro în Italia sau Franța, țări cu tradiție în vin și produse derivate din vin.
Vezi și Oana Belu, CEO Domeniile Ostrov, intră în Top 100 Cele Mai Puternice Femei din Business
Potenţialul acestui tip de turism a fost simţit însă de antreprenorii din industria viei şi a vinului care, treptat, au început în ultimii ani să dezvolte structuri de cazare sau degustare în cramele pe care aceştia le deţin. Este mai mult o pasiune, pentru că, cel puţin deocamdată, spun aceştia, turismul oenologic nu se poate susţine singur.
„Am călătorit foarte mult în unele dintre cele mai frumoase locuri din lume, dar nicăieri nu m-am simţit atât de bine ca aici, pe dealurile copilăriei mele, şi nicăieri nu am văzut un cer aşa plin de stele, un apus de soare atât de frumos, ca la Ţifeşti. Aşa mi-a venit ideea de a face un resort, ca să pot împărtăşi şi altora frumuseţea acestor locuri. Am început activitatea în urmă cu 16 ani în ceea ce priveşte vinurile, iar pe latura de turism, în urmă cu circa patru ani. E un proiect greenfield. Aici nu exista nimic. Era o magazie a unui IAS pe care noi am cumpărat-o şi am făcut totul de la zero. Am făcut o cramă, hotel, plantaţii de vie, ne-am extins şi pe partea de pomi fructiferi, fabrică de sucuri, depozite frigorifice. Avem o capacitate de 31 de camere în hotel şi alte cinci în conac. Gradul de ocupare este destul de mic, de circa 30% anual. În lunile de iarnă este foarte slab, încep să apară vizitatori abia din luna mai. Cei care vin la noi îşi doresc o experienţă de degustare unică, natură, vii, privelişti frumoase”, explică Daniel Guzu – antreprenor viticol din Ţifeşti.
Omul de afaceri a renunţat în urmă cu mai mulţi ani la activităţile pe care le avea în domeniul chimic, a vândut fabrica de vopseluri şi a decis să investească în industria vitivinicolă, dar recunoaşte că a investit mai mult pe fond emoţional, pentru că investiţia este foarte greu de recuperat.
„M-am născut aici, am făcut vin cu bunicul meu. Am iubit această activitate şi am zis să ajung la excelenţă în ceea ce fac, pentru că sunt pasionat. Am investit aici bani din alte afaceri. Am cheltuit pe fond emoţional, pentru că aici m-am născut şi am dorit să fac ceva frumos. Cred că misiunea noastră, a oamenilor, este să desăvârşim spaţiul vieţii, să facem raiul pe pământ acolo unde suntem. Şi eu asta am încercat aici. Am avut această şansă să am bani din altă industrie şi să pot investi aici. Nu există fundament economic pentru a face astfel de investiţii. Investiţia a fost peste 40 de milioane de euro, din care fonduri europene circa zece milioane de euro. Dacă în mod normal o investiţie în domeniul hotelier ar trebui amortizată între opt şi 12 ani, aici, investiţia făcută s-ar putea amortiza în circa 25 de ani. Peste tot în Vrancea cei care au făcut astfel de investiţii, probabil au făcut cu bani din alte industrii, pentru că cei care activează în industria viei şi vinului nu au resurse suficiente ca să facă investiţii la acest nivel. Majoritatea firmelor din acest domeniu sunt la nivel de subzistenţă, de supravieţuire. Sunt puţine firme care au reuşit, printr-un market eficient, să ajungă la profituri considerabile, care să le permită astfel de investiţii”, spune Guzu.
Dezvoltarea turismului oenologic este văzută ca fiind firească de producătorii din această industrie, care au înţeles că vinul nu mai poate fi vândut doar ca produs în sticlă, ci este nevoie ca acesta să spună o poveste.
„Cred că este un pas firesc pentru România să investească în turismul viticol, fiind o ţară cu tradiţie în acest sector. Orice ţară de renume, Franţa, Italia, Spania, exploatează foarte mult zonele viticole, nu doar din punct de vedere al producerii de vin, ci şi în ceea ce priveşte turismul, restaurante, spa-uri etc. Românii încă privesc cu scepticism această direcţie, dar eu văd un foarte mare viitor. Cumva promovăm zona, cultura locală, peisajele, tradiţia şi cred că putem să angrenăm până şi localnicii. Oamenii vin pentru vin, dar vor să rămână în zonă, vor eventual produse localnice. Uşor, uşor, dezvoltăm şi noi zona Vrancea, pentru că alte zone viticole din ţară ne-au luat-o înainte. O să ne ajute şi autostrada, care va reduce considerabil distanţele. Majoritatea celor care ne vizitează vin din curiozitate. Poate au băut sau nu vinul, dar vor să vadă ce înseamnă producţia de vin, să descopere crama, oamenii, povestea din spatele vinului. Aici este secretul. Să arătăm omului exact ce implică vinul, nu doar sticla. Să vadă povestea, să vadă via, culturile, oamenii angrenaţi în poveste. E mai uşor astfel să convingem oamenii să consume vinurile noastre când îi aducem aici la cramă”, afirmă Livia Gârboiu, director de marketing al unei crame din Vrancea.
Turismul oenologic are viitor în Vrancea, astfel că şi alţi producători de vin au demarat proiecte prin care să îşi deschidă cramele vizitatorilor.
„Consider că avem nevoie să dezvoltăm cramele din ce în ce mai mult, pentru că turismul oenologic este o prioritate pentru toate cramele. Noi suntem în curs de amenajare a unei săli de degustare. Nu suntem foarte vechi pe piaţă şi au avut prioritate alte investiţii până acum. Momentan, facem mici degustări la cramă, cu vizite în câmp, dar nu avem posibilitatea să oferim şi o experienţă culinară, dar pe viitor ne dorim să îmbinăm vinul cu bucătăria şi gastronomia tradiţională, să colaborăm şi cu producători locali din zona noastră. În următorul an ne dorim să putem primi grupuri de minim 20-30 de persoane la degustare”, susţine Marius Pricope, producător de vin din Străoane.
Iar degustările în crame au început să fie privite ca una dintre cele mai bune strategii de marketing, mai ales că oamenii duc povestea vinului mai departe şi astfel atrag după ei prieteni şi cunoştinţe.
„Noi organizăm evenimente private, pentru grupuri mai mari. Avem doar partea de degustare cu vin, platouri de brânzeturi şi salamuri. Încă nu suntem destul de dezvoltaţi încât să acoperim şi partea gastronomică şi de primire. Ne dorim pe viitor să avem şi pensiune, mâncare, cazare, tot ce implică un serviciu complet. Deocamdată, atunci când vin la noi la degustări, le recomandăm locaţii de cazare şi locaţii gastronomice din zonă. Financiar vorbind, nu avem niciun beneficiu din aceste degustări, este mai mult o pasiune. O vedem ca pe o promovare a produselor noastre, o cheltuială de marketing şi una foarte bună. De obicei, cel care ajunge la noi şi află povestea vinurilor, degustă vinurile noastre, rămâne client pe viaţă. Şi nu doar atât, spune şi mai departe, astfel că noi nu câştigăm doar un client, câştigăm tot grupul de oameni”, spune Livia Gârboiu.
Ea este de părere că producătorii locali ar trebui să aibă mai multă încredere şi să ridice standardele, ceea ce ar avea ca rezultat inevitabila dezvoltare a turismului de profil, mai ales că, în România, cramele au un mare atu, acela al dotărilor la un nivel tehnologic înalt, care îi surprinde chiar şi pe turiştii străini.
Vezi și Românii beau mai puțină bere / Berarii dau vine pe accize și război
„Turiştii străini sunt impresionaţi. Nu cred că se aşteaptă să vadă investiţii atât de mari, atât de moderne, bine puse la punct. Eu am văzut multe crame în afară şi, într-adevăr, investiţiile care sunt la ora actuală în România sunt la un nivel foarte înalt. Undeva ne ajută şi timpul. În Franţa sunt crame de 50-100 de ani vechime şi atunci, cumva, suferă la acest capitol. Noi, în România, când am intrat în acest sector viticol, am luat totul de-a gata, la nivel maxim de tehnologie. Cramele româneşti sunt dotate la cel mai înalt nivel. Cred că şi alţi producători trebuie să aibă încredere în ei şi să încerce să ridice standardele. Fiecare trebuie să încerce să obţină maximul din ceea ce poate obţine. Încet, lucrurile încep să se aşeze mai apoi. Astăzi suntem noi, mâine apar alţii şi, inevitabil, apare şi turismul. Zece crame într-o zonă implică şi restaurante, şi pensiuni, şi atunci se dezvoltă partea turistică. Cel mai rău este când eşti singur, aşa cum suntem noi”, afirmă Livia Gârboiu.
Un alt antreprenor, care a activat iniţial în industria textilă şi ulterior şi-a extins afacerile şi în domeniul viei şi vinului, are în pregătire, în perioada următoare, deschiderea unei unităţi de cazare şi degustare de vinuri la crama pe care o deţine.
În urmă cu mai mulţi ani, Consiliul Judeţean Vrancea a iniţiat un proiect, „Drumul podgoriilor vrâncene”, care îşi propunea punerea în valoare a potenţialului turistic oenologic din judeţ, prin crearea unei infrastructuri rutiere, localizarea şi semnalarea adecvată a celor 11 zone incluse în proiect, respectiv Panciu, Ţifeşti, Odobeşti, Jariştea, Boloteşti, Coteşti, Vîrteşcoiu, Cîrligele, Urecheşti, Tîmboieşti şi Dumbrăveni. În cadrul acestui proiect, un rol important urmau să îl aibă şi producători de vinuri care deţineau crame. Aceştia urmau să asigure degustări de vinuri, dar şi servicii de masă şi cazare.
Proiectul s-a limitat în cele din urmă la montarea câtorva panouri de promovare a „Drumului podgoriilor vrâncene”, mare parte dispărute la acest moment, şi la câteva evenimente de promovare a unor podgorii.
